Se spune ca definitia nebuniei este "s-a faci același lucru din nou si din nou si sa te astepti la un rezultat diferit". Înțeleg la ce se referă, dar este greșit.
Am intrat în clădire ca sa câștig un pariu. Voiam sa câștig banii si oricum nici nu prea credeam în legendele vechiului hotel, asa ca 50 de lei erau indeajunsi ca sa o fac. Era simplu. Tot ce trebuia sa fac era sa ajung la etajul 45 si sa fac un semnal cu lanterna prin unul dintre geamuri.
Hotelul era vechi si în paragina, pana si liftul. Ceea ce însemna ca trebuie sa urc scările. Asa ca pe scări m-am dus. In timp ce urcam, la fiecare etaj era cate un nou panou cu numărul respectiv: 15,16,17,18. Cum am ajuns mai sus, începusem sa ma simt puțin obosit, dar totuși pana acum nu am văzut nicio fantoma, niciun canibal, niciun demon. Floare la ureche.
Nici nu pot sa-ti spun cat de fericit am fost când am ajuns aproape la etajul final. De fericit ce eram le număram cu voce tare: 41,42,43,44,44. M-am oprit si m-am uitat înapoi. Probabil ca am numărat greșit asa ca am numărat în continuare. 44. Încă un etaj. 44. Si apoi zece etaje în jos. 44. Douăzeci de etaje în jos. 44.
Si asa e de nici nu mai stiu de când. Asa că, nebunia nu e atunci când faci același lucru de mai multe ori si astepti un rezultat diferit. Ci e atunci când sti ca rezultatul nu se va schimba; când stii ca fiecare usă duce la aceleași scări, la același etaj. E atunci când realizezi ca nu mai pitica dormi. E atunci când nu mai sti dacă alergi de zile sau săptămâni sau ani. E atunci când plânsul se transforma în ras.
Sper ca va plăcut acest capitol. Va pup paaaaa😘
