Am fugit prin spital cat de repede am putut. Ar fi trebuit sa ma îndrept spre casa, dar tocmai ce fusesem sunat în legătură cu o urgenta.
Am intrat în salon si după ce am vazut, am rămas masca. In toti anii în care m-am ocupat de arsuri, nu mai văzusem nimic de amploarea aceasta. Omul care stătea pe pat avea arsuri care îi acopereau întregul corp; pielea lui era ca un negru de cărbune. Sânge si puroi ieșeau din carea lui distrusă.
Ce făcea situația si mai rea era faptul ca trebuia sa fie tinuta de doi dintre cei mai mari asistenta medicali.
"Lăsați-mă sa plec!" A tipat "Nu pot rămâne aici. O sa vina după mine!"
Doamne, s-a fi fost acesta rezultatul unui atac premeditat?
"Doctore", m-a întâmpinat asistentul, "ne tot oferă detalii false, probabil din cauza traumei. Spune ca este mort"
"Ziua nașterii: 12 iunie 1972. Ziua morții: 6 ianuarie 2017." Pacientul zbiară. " LASATI-MA ODATA SA PLEC! O SA VINA!"
Am mai auzit eu oameni sub influenta analgezicelor care spun lucruri nebunesti, dar omul asta imib dadea fiori. Ceva era ciudat aici.
M-am apropiat Putin de el, analizandu-i rănile. In timp ce o făceam, toată întâmplarea asta o vedeam ca ceva sureal, ca un vis.
"Ce esti tu?" M-am auzit întrebând-l.
S-a oprit din a se opune împotriva asistentilor. Si-a întors capul spre mine si s-a uitat direct în ochii mei, spunându-mi încet
"Ma cheama David John Cooper. Sunt prima persoana care a reușit sa fuga din iad."
Sper ca va plăcut acest capitol. Va pup paaaaa😘
