Glasul Constiintei - by Karol Sevilla & Ruggero Pasquarelli

Capitolul 3

Cande îi răspunde la mesaj.

Ora 5:30-

- Unde ești?

Ți-am spus sa nu mă mai cauti-

- Ruggero! Nu este normal ceea ce faci! Pleci pur și simplu că așa ai avut tu chef! Tu nu vezi că mă faci să sufăr?

Nu mai conteaza-

-Ba da! Unde ești?

Gata! Ți-am spus sa nu mă mai cauti!-

- Ruggero! Ce sa întâmplat cu tine?

- Ruggero???

-Eyy! Mai ești???

- Ruggero???😐

După toate astea Cande își închide telefonul și îl aruncă în pat. Supărată și plină de gânduri merge la baie pentru a-și face rutina de dimineață.
Karol o suna.

- Ey! Cande! L-am văzut pe Ruggero astăzi pe la 5:45.

- Serios??? Unde?

- Da, a intrat la spitalul acela mare din centru. Spune Karol.

- Ce? Ce spital? Dece? Întreabă Cande nedumerită.

- Nu știu, am vrut doar sa îți spun, fiindcă părea foarte supărat. Spune Karol.

- Da...sa comportat foarte ciudat ieri, ai observat și tu. Nu știu ce sa întâmplat cu el de ieri, de la ziua ta de naștere. Explica Cande.

- Bine, pai și ce ți-a spus înainte să plece? Întreabă karol.

- Nimic, adică aseară a dormit in living și astăzi dimineața nu l-am mai vazut, dar mi-a scris un mesaj in care mi-a spus sa nu îl mai caut fiindcă nu merita asta. Nu știu ce să fac karol...îl iubesc! Oare ma părăsit? Spune Cande.

- Si daca te-ar fi părăsit, dece s-ar fi dus supărat la spital...ilogic! Spune Karol.

- Ai dreptate. Acum merg la spital să vad dacă îl găsesc. Spune Cande.

- Ok, mergi, il cauți și dacă este acolo mă suni. Ok? Spune Karol.

- Bine. Spune Cande și oprise apelul.

După fugise repede spre cuier, își ia geaca, geanta pantofi și pleacă spre spital.
Pe drum iau trecut tot felul de gânduri prin cap.
Într-un sfârșit ajunge. După mai multe încercări îl găsește, a primit un număr de la salonul in care era.
Imediat după ce afla numărul o suna pe karol, după 5 minunate a ajuns.

- Karol! Mie frica! Spune Cande.

- Nu trebuie sa îți fie frica, sunt cu tine. Spune Carol încurajândo.

După alte 3-4 minunate găsesc camera. Intra înăuntru. Acolo era Ruggero, doarmea. Era internat, zeci de cabluri erau trase de la un aparat către corpul lui cu o piele palidă.

- Nuu...ce sa întâmplat? Întreabă Cande.

- Nu te aude, doarme. Spune Karol.

Apoi intra un doctor în salon.

- Buna ziua, sunt Cande. Se prezintă ea.

- Da, as vrea sa ieșiți afară. Spune doctorul.

- Nu mă înțelegeți, Ruggero este prietenul meu și as vrea sa știu ce sa întâmplat cu el. Explica Cande agitata.

- bine, prietenul dumneavoastră a fost de curând operat, in dimineața asta la ora 7:00.

- Dar cum este posibil? Am vorbit cu el. Spune Cande.

- La ce ora? Întreabă doctorul.

- stati o clipă să mă uit la mesaje.
...
Da uitați, la 5:30.

- Da...el a fost operat la 6:00. Spune doctorul.

- Ți-a scris înainte să intre în operație. Spune Karol.

- Dar nu înțeleg...dece a fost operat? Întrebă Cande.

- Nu știu dacă va spus dar prietenul dumneavoastră avea o bolal la inima, din acest motiv am fost nevoiți să îi facem un transplant la inima. Momentan din păcate este în coma de câteva ore...este foarte grav din păcate, s-ar putea sa nu se mai trezească. Spune doctorul.

- Dar...nu...nu pot sa cred...spune Cande începând sa plângă.

- Stai liniștită, totul va fi bine. O consolează Karol.

- Bine, cred că ar trebui sa părăsiți salonul, este prea multa agitație. Spune doctorul.

Cele doua fete ies din salon urmate de doctor.

...

- Nu înțeleg dece Ruggero nu mi-a spus nimic! Spune Cande plângând.

- Poate avea motivele lui, poate era conștient că s-ar putea sa nu se mai trezească și nu a vrut sa te facă să suferi după el în halul acela. Nu a vrut sa va despartă moartea. Înțelegi ce vreau sa spun? Spune Karol.

- Da...dar în zadar! Îl iubesc așa de mult! Spune Cande începând sa plângă și mai tare.