Glasul Constiintei - by Karol Sevilla & Ruggero Pasquarelli

Capitolul 14

Era tatăl lui, părea foarte trist, nu se aștepta ca eu sa ii apar așa dintr-o dată la ușă deși știe tot ce sa întâmplat.

- Karol? Mă întreabă el privindu-ma in ochi trist.

- Da, eu sunt. Știți cumva unde este Ruggero? Întreb eu politicos

O întrebare mai idioata nici că nu puteam să pun, vin din Argentina până în Italia și întreb dacă cumva știe unde este Ruggero.

- Da, aici este, intra. Spune el deschizând ușa.

In momentul in care am auzit "da, aici este" parcă ceva enorm de greu mi-a parasit inima. Intrând îl aud pe Ruggero.

- Cine este tata?

- Karol. Spune tatăl lui.

Când intru in living îl văd ridicanduse de la masa in timp ce intram și stergandu-si lacrimile.

- Ruggero! Ce m-am speriat! Ii spun eu strângând-ul in brate.

- Dar ți-am lăsat un bilet în care ți-am spus unde sunt. Spunea strângându-ma in brațe frecandu-mi ușor spatele.

Apoi incep sa plâng, nu îmi venea să cred că el trăiește și că totul a fost doar o iluzie creata de spiritul ăla, trebuie să scăpăm de el!
Apoi observ că și el are lacrimi în ochi.

- Ce sa întâmplat Ruggero? In întreb eu lasandul ușor din îmbrățișare.

- Mama...spun el privind în jos și tinandu-ma de mana.

- Ce este cu ea? Îl întreb eu încercând să îl privesc în ochi.

- A murit...spun el începând să plângă.

Nici o data nu l-am mai văzut în halul acela. Îl iau în brate, tatăl lui nu mai era în living cu noi.
Apoi îl sărut, se vedea că avea nevoie de atenție, pe care nu a mai avut-o de mult prea mult timp.

- Ruggero! Îmi pare enorm de rău. Ii spun eu lăcrimând privindul in ochi și tinandui fata între palmele mele.

- Nu este vina ta...a fost foarte bolnava.

...

Timpul a trecut, dupa o altă săptămâna am hotărât să ne întoarcem înapoi în Argentina.
Ruggero a avut nevoie de foarte mult timp, mai mult de un an pentru a se reculege și a reuși să se restabilizeze. Eu l-am susținut și îl voi susține în continuare. Tot ce vreau este sa fie bine.

- Ey Ruggero, trebuie sa mergem sa lu-am mâncare. Nu mai avem aproape de loc.

Spun eu din bucătărie.

- Ok iubire, mergem imediat. Strigă el din Baie.

- Bine! Grăbește-te! Ii spun eu zâmbind.
Cel mai probabil își aranjează parul.

Dintr-o dată incep sa simt o stare de rău.

- Karol? Esti bine? Mă întreabă el.

- Nu, mă simt foarte rău. Ii spun eu.

- Pai ai mâncat ceva ce ți-ar fi putut face rău la stomac? Mă întreabă el îngrijorat.

- Nu Ruggero...cred că sunt însărcinată...

To be continued...

Pun pariu că nu vă așteptați la asta așa de repede.💕😂😂😉