Capitolul 8 (Special)

326 8 3
                                    

- Ești sigur? Întreabă karol.

- Da, sunt sigur. Spune eu.

- Bine, trebuie să îți iei medicamentele, oricum ai cam întârziat cu jumătate de oră. Spune karol.

- Da, dar karol...

- Da? Întreabă ea curioasa in timp ce îmi pregătește medicamentele.

- Vreau sa...vreau să îți mulțumesc pentru tot...uite, fara tine poate încă dormeam. Spun eu.

- Ruggero, nu este adevărat, eu doar te ajut, și nu trebuie sa îmi mulțumesti, tot efortul îl faci doar tu. Spune karol indreptadu-mi siropul către gura.

- Haide, acum gura mare...spune karol.

- Gata. Acum odihnește-te. Spune ea.

- karol...spun eu.

- Da Ruggero, ce este? Întreabă ea.

- îmi pare rau. Spune Ruggero.

- Despre ce vorbești? Întreabă karol.

- îmi pare rau că te-am lăsat și că nu am avut grija de tine așa cum ai tu acum de mine...spun eu incepandu-mi să curgă lacrimi din ochi.

- Ruggero, te simți bine? Cum adică? Noi nu ne cunoaștem de mult timp...Spune karol.

- Ba da karol, ne cunoaștem...te rog să mă ierți! Nu a fost vina mea, boul acela sa băgat cu mașina în mine...te rog să mă ierți! Te rog! Spune el plângând.

- Stai Ruggero, liniștește! Gata, explica din nou ce sa întâmplat! Dar de data asta mai rar. Ok? Respira...acum spune. Spune karol.

- Nu mai ți minte nimic? Spune Ruggero.

- Nu, ce ar trebui sa țin minte? Întreabă karol.

- Mai ți minte ce sa inâmplat acum 2 ani? Spune Ruggero.

- Sinceră sa fiu nu mai țin minte nimic, nu mai știu nimic din trecutul meu, am crescut la un orfelinat. Explica ea.

- Nu karol...adică da, ai crescut la un orfelinat...dar totul a inceput pe...

18 Mai 2016

- Hey Ruggi, grăbește, o sa întârziem la repetiții! Spune karol

- Da, da vin acum. Spun el urmând-o către autocarul ce urma să îi ducă la următorul concert din Mexic.

- Unde sunt ceilalți? Întreabă karol.

- Cel mai probabil au urcat deja. Spune Ruggero.

Apoi urca și eu în autocar și se așează unul langa celelalt.

- Nu știu...totul...era așa de...PERFECT...dar sa terminat pur și simplu. Spune Ruggero după ce a povestit.

- Cum adică...nu integ! Mai spunemi. Spune karol!

20 Mai 2016

- A fost cel mai frumos spectacol! Vorbesc serios, ador când fani ne striga numele. Spune Ruggero.

- Și eu! Pur și simplu iubesc asta. Spune karol.

- Dar știi ce iubesc și mai mult în lumea asta? Spune Ruggero.

- Nu, ce? Întreabă karol

- Pe tine draga mea. Spune Ruggero apoi o sărută lung.

- Ey...și eu te iubesc, doar știi asta...

- Da, cum sa nu! Spune Ruggero începând să o gâdile pe tot corpul.

- Dar...totul a fost...la...la trecut...nu îmi pot explica cum de sa terminat așa de groaznic... Explica Ruggero despre trecut printre lacrimi.

- Ruggero, calmeazate povesteșt-mi mai departe, doar așa îmi voi putea aduce aminte. Spune karol.

- Coșmarul a inceput ...pe...

16 Decembrie 2016

- Karol, trebuie sa mergem sa cumpărat decorațiuni de Crăciun, cele vechi sunt la mama. Spune Ruggero.

- Bine. Haide sa mergem.

...

- Trebuie sa ne grăbim este deja 21:30  și la 22:00 închide. Spune Ruggero.

- Inteleg, dar te rog nu mai merge cu atâta viteza, este înghețat si putem face accident. Spune karol puțin panicata.

- Nu-ți fa griji, totul va fi bine. Spune Ruggero.

~90h~

- Nu crezi că este cam repede? Spune karol la fel de îngrijorată.

- Nu-ți fa griji, trebuie sa ajungem la timp.

~99h, 100h~

- A...a fost nevoie de o singură secundă pentru a spulberă totul...

- ...cum adică? Întrebă karol.

- Chiar nu îți mai aduci aminte nimic? Întrebă Ruggero.

- Îmi vin doar fragmente mici...dar nu sunt sigura ce sunt mai exact. Spune karol.

- Apoi...primul lucru după accident pe care l-am văzut a fost spitalul. Când m-am trezit eu eram in regula...dar nu și tu, eu am scăpat ușor...dar tu...fusesei plina de ghipsuri și bandaje, șansele de a te mai trezi erau de 5%, in momentul acela mi-am pierdut orice speranță, și am plecat, te-am lăsat. De atunci tot timpul am trăit cu un sentiment de vinovație groaznic. Credeam că dacă voi fugi voi reuși să găsesc pe altcineva și să îmi continui viața uitandute, și am descoperito pe Cande. In momentul in care te-am văzut mi-am adus aminte de tot. Și totuși nu am scăpat complect de acel accident, fiindcă inima mi-a fost afectată, și am fost anunțat că la următorul soc sau sperietura va fi nevoie de un transplant...și așa am ajuns la spital... Povestește Ruggero cu lacrimi in ochi.

- Deci...de-aia simțeam o legătură așa de strânsă cu tine... Spune karol privindul in ochi.

- Da...și sincer...îmi pare rau...

.
.
Cum vi sa părut?
Vreți next?

Glasul Constiintei - by Karol Sevilla & Ruggero PasquarelliUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum