~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Privesc absentă pe geamul trenului care urmează a mă duce către oraşul în care se află minunatul meu liceu, dar şi apartamentul care îmi ține de casa timp de cinci zile.Am volumul căştilor dat la maxim, astfel pot să ignor total ascultatul discuțiilor unor persoane pe care nu le cunosc şi nici n-am intentia sa o fac.Cerul prinde usor o culoare gălbuie ce anunță apariția răsăritului cât de curând, iar eu sunt resemnată cu gândul că astăzi nu prea o să fiu activă la ore.
Micul meu grup de prieteni îşi face apariția în tren şi se asează imediat pe scaunele de langa mine.Deşi fericită să îi văd nu simt nevoia să schimb prea multe vorbe cu ei.De ce?Nici eu nu ştiu.De cateva zile am o stare proastă, de tristețe care nu anunță nimic bun.
Cobor din tren plictisită şi îmi croiesc drum către liceu alaturi de cele două persoane care îmi mănâncă viața mereu când călătoresc cu trenul.
-Uite Spencer, ai putut intra pe uşa liceului! spune râzând Kira, iar Spens se încruntă către cea care tocmai a facut o glumă neplăcută la adresa lui.
Este adevărat, Spens este foarte înalt şi mereu ne amuzăm pe seama lui, mai ales când trebuie să se aplece ca să intre într-o încăpere.Este foarte dezvoltat pentru cei 17 ani ai săi.Acesta are 1,88 m si se antrenează zilnic la sală, deci este ca un uriaş.Cu toate astea, el are o inimă aşa bună şi fragilă.Țin minte că atunci cand ne-am întâlnit prima dată, în urmă cu 3 ani, îi plăcea de mine şi eu încercam să îl resping în cel mai frumos mod.Astăzi este un cuceritor căruia îi e frică să iubească.
-Haaaa...uite Kira, a bătut vântul şi tu n-ai zburat?! încearcă Spens să îi întoarcă replica prietenei mele mult prea slabă, însă aceasta nu se lasă afectată de replică şi îi ciufuleşte părul şaten făcănd ochii de nuanța castanei să o privească cu şi mai multă ură.
Kira este o fată timidă la prima vedere, dar dupa ce o cunoşti vrei să o faci să tacă.Fizicul ei este unul demn de un model.Are 1,70 ca înăltime şi părul castaniu îi scoate în evidență pielea albă şi ochii exact ca ai fratelui ei.Cei doi sunt nişte specimene împreuna.
-Off Kira, hai să îl lăsăm pe micuțul Spens măcar o zi. spun eu punănd accentul pe termenul "micuțul".Această remarcă făcăndu-l pe băiat să expire zgomotos.
-Allison, eu n-aş comenta dacă eram tu.Off...pitic de gradină. încearcă Spens să-mi distrugă calmul, dar tot ce obține de la mine este o privire arogantă.
Eu şi Kira avem amândouă 18 ani, iar el este "intrusul" printre noi două.Noi în clasa a 11-a, el în clasa a 10-a.Însă, dacă ne priveşti pe toți trei împreună nu ai spune că treaba stă aşa.Cei doi ieşind în evidență pe langa mine, o minionă de 1,60.
După ce urcăm scările ne separăm fiecare pornind către clasa sa.Kira este la mate-info.Îi place matematica şi pot spune că se potriveşte caracterului ei calculat la orice pas.Spens este la ştiine.Se vede mare medic în viitor.Este atât de dedicat că face cursuri separate alături de unchiul său care este doctor deja.Eu..Eu sunt la filologie.Cred cu tărie că acest profil este pentru mine, asta şi datorită timpului pe care îl petrec citind, învățând.Nu sunt o tocilară, dar nici nu-mi displace să învaț.
Mă aşez în banca goală, aşteptând cu interes sosirea colegei mele care inevitabil întarzie.După 15 minute în care am butonat telefonul văd cum bruneta mult aşteptată îmi cere acordul de a intra în banca.O privesc zâmbind şi încerc să o ascult cu interes când îmi vorbeste despre cât de obosită este şi cât urăşte când are cearcăne.Deşi mult prea minuscule, ele sunt acolo, însă nu îi pot distruge frumusetea pe care o emană prin toate gesturile sale.Discutia ne este intrerupta de profesoara de latină care intra pe usă, făcând ca ochii de culoarea cerului senin să se mute.Ne desfăşuram ziua destul de monoton.Când mă gândesc că mai sunt trei săptamani şi se termină această clasă pot spune cu mâna pe inimă că nu regret trecerea timpului care este uneori prea rapidă.Poate doar faptul că vara asta o să mă aflu în alt mediu, mai depărtat de bruneta de langă mine, numită mai exact Any şi de restul grupului în care mă învârt.
Mă trezesc brusc când soneria anunță sfârşitul orei a 6-a.Lucru care înseamnă că pot pleca acasă.Ooo da.
Îmi strâng repede tot ce am şi pornesc către apartamentul meu, fără a o aştepta pe bruneta, căci urma să se vadă cu al ei iubit.Privesc persoanele din jurul meu pe stradă.Toți cu fete neutre, indiferente care nu ar da doi bani pe drama sau suferința ta.Tot ce văd este o societate în care fiecare e pentru sine şi rar vezi persoane gata să ajute.Nici eu nu ştiu în ce categorie mă clasific sau cât sunt de amabilă, bună cu alte persoane, cert e că astăzi este una din zilele alea când totul e trist.
Deschid uşa maronie a apartamentului meu şi intru.Mă lovesc de familiaritatea obişnuită.Mobilierul de nuanța cafelei se îmbină cu albul aflat pe pereți.Mă strecor uşor în bucataria dominată de alb, de unde fur un măr, apoi pornesc către patul care mă cheamă să îl iubesc puțin.Mă trântesc în pat, după ce mănânc mărul.Apoi imediat sar din pat pentru a mă schimba în nişte haine mult mai confortabile şi a mă pune să dorm.După trei ore de somn sunt trezită de către un apel de la mama.Vocea caldă şi linistitoare mă anunță că tata şi-a făcut un nou partener de afaceri, pe vechiul său prieten Luciano.Un italian despre care nu am auzit foarte multe, tot ce ştiu este că acesta a apărut în viața tatei acum mult timp.Este prieten de famile, însă nu am avut ocazia să fiu cu ai mei când se întâlneau cu acest Luciano şi cu familia lui.Mama mereu îmi povestea despre cum erau ieşirile.Ştiu că mereu îmi zicea că are un băiat şi o fată, care este adoptată.Însă nu intra în subiect foarte adânc.
Nu ştiu ce trebuie să spun aşa că îi arunc un "Mă bucur".Cert e ca aşa şi e, mă bucur când tatei îi iese ceva cum vrea el.Este un om care merită.Draga mea mama, îmi aduce în discutie şi faptul că sâmbătă o să mergem cu ei la pădure pentru a mă putea cunoaşte şi pe mine.Se pare că, dacă nu-mi trece această stare proastă, trebuie să găsesc o scuză să nu mă duc.Însă ştiu că ai mei ar face tot posibilul să mă ducă acolo.Ce poate să fie mai minunat?O zi cu o familie de italieni pe care nu îi cunosc, încercând să fiu prietenă cu fata lor.Poate şi cu baiatul, dar nu cred...Cine ştie?!Prima poză-Allison
A doua poză-Any
A treia poză-Kira
A patra poză-Spencer
CITEȘTI
Fugind de tine
Random"Am fugit de tine zile şi nopți până să te găsesc!" Ea fuge de iubire pentru că nu îi știe gustul. El fuge de iubire pentru că îi știe gustul amar. Ea fuge de oameni pentru că o dezamăgesc. El fuge de oameni pentru că îi dezamăgește. Ea aspriă spre...