Fugind de tine

Capitolul 9

Ridic ochii către clădirea mare și plină de geamuri negre, care mă intimidează încă de când eram mică. Aștept să coboare din mașină mama, împreună cu Eve și doamna Regazzi, sau Marissa, cum mă roagă acesta să îi spun, dar oricât încerc nu pot să o tutuiesc sau să îi spun pe nume. Doamna Regazzi este o femeie extrem de frumoasă. Are o piele ciocolatie, un păr negru și mătăsos, iar ochii îi sunt de un negru intens. Când o privesc, gândul îmi fuge instinctiv la fiul său, care îi seamănă extrem de mult din punct de vedre fizic. De la tatăl său a moștenit doar ochii si postura intimidantă.

-Ce faceți? ne întreabă tata vesel când intram la el în birou.

-Vă era dor de noi? spune râzând domnul Regazzi, iar noi de așezăm pe canapeaua de lângă perete.

-Lăsând gluma, am vrut să veniți aici pentru a vă spune împreună că tocmai ce am semnat contractul cu Eston. Așa că acesta a decis să dăm o petrecere în cinstea asta!

-Felicitări, ce frumos! spun sinceră.

-Da, petrecerea o să fie în Italia, la unul dintre hotelurile sale.O să mergem toți! anunță domnul Regazzi, iar eu rămân puțin surprinsă. Pe vremea când trăia bunicul, mereu mă târau la astfel de evenimente. Singurul lucru care mă făcea să mă simt bine era mâncarea.

-Când plecăm? Of... Trebuie să facem cumpărături! Așa multe de făcut! se plânge Eve, agitând mâinile într-un mod dezordonat.

-Miercuri plecăm, o să stăm o săptămână sau două. Depinde de afaceri. anunță tata calm, iar eu deja îmi pregătesc mintal bagajul.

-OK, atunci hai sa fugim avem multe de făcut! Va iubim, paaaa! țipă Eve, apoi mă trage de mână și ieșim din clădirea uriașă.

-OK, mergem la mine acum, facem bagajul meu! anunțul ei provocând o lovitură uriașă în stomacul meu. Nu voiam să merg acolo. Nu când acolo stă Allan. Ultimul lucru pe care îl vreau este să îl văd.

-Nu vrei să îl faci tu pe al tău, eu pe al meu și ne vedem după? mă chinui să zâmbesc, în speranța de a evita să îi fac pe plac. Acesta mă privește suspicios, în timp ce își duce telefonul la ureche.

-S-a întâmplat ceva de nu vrei să mergi? Ți-a făcut sau zis ceva dobitocul de Allan? spune acesta după ce cheamă un taxi.

-Nu.. Doar că... Na, mă gândeam să câștigăm timp! ridic eu nevinovată din umeri.

-Mhm, sigur...își dă ochii peste cap și urcă în taxi, iar eu o urmez tăcută.

...

Pășesc ușor și nesigură în casă. Sunt agitată și privesc în toate părțile posibile. Îl caut cu privirea sperând să nu apară. Nici nu știu ce este cu mine. Adică mă port ca un copil. Între mine și el nu a fost nimic de natură sentimentală. A fost o mică atracție fizică, doar atât. Caracterul lui mă scârbește.

-All, ce tot ai? mă privește încruntată creața, iar eu rămân blocată încercând să gândesc o scuză sau orice altceva de zis. Nu apuc să spun nimic, căci un scârțâit de ușă se face auzit, iar brunetul își face apariția.
Poartă niște pantaloni de trening gri, iar bustul ii este gol. Rămân blocată câteva secunde asupra musculaturii sale, apoi îi privesc chipul răvășit. Cearcănele îi sunt extrem de vizibilitate, tenul îi este ușor palid, iar părul său este lipsit de volum. Îmi intersectez privirea cu a lui și observ că acel verde intens cu care mă obișnuise, și-a pierdut din intensitate.

-Ce faci aici? mă întreabă acesta, dar nu pot spune nimic, tot ce fac este să mă uit la el.

-Ăăă... Aici stau! Îți amintești? răspunde Eve, crezând că întrebarea îi este adresată. Allan își dă ochii peste cap, lucru care o face pe Eve și mai confuză.