Fugind de tine

Capitolul 5

-Vreau să dorm, iubitule! zic și ies imediat din mașină.

Pur și simplu nu îi mai suportam zâmbetul ăla idiot. După ce că am acceptat tot ce a propus el în seara asta, de la abandonarea planului de a rămâne peste noapte la Eveline și până la "ocolul", cum îi spune el, până la Enzo și tatăl său care avea o tentativă de flirt cu mine. Și el ca să mă scape de situație afirmă că sunt iubita lui...La cât mi-a spus astfel, am ajuns sa urăsc acest cuvânt. Putea să oprească totul atunci, după ce am plecat de acolo, dar el a continuat și a făcut mișto de mine. Este exact cum am bănuit când l-am văzut pentru prima oară, un îngâmfat plin de el care crede că poate avea tot.

....

Pe la ora 4 dimineața telefonul meu începe să vibreze. Numărul nu exista în agenda mea.

"<<Tocmai m-am trezit și voiam să-ți zic că îmi pare foarte rău că am adormit pe drum, dar nu mă simțeam prea bine. Chiar voiam sa dormi la mine. Mă pot revanșa?>>

<<Apropo, sunt Eveline, dar cred că ți-ai dat seama. 😂😂>>"

Zâmbesc la gândul că primul lucru pe făcut de ea a fost să-mi trimită mesaj. Ea, spre deosebire de fratele ei, este total diferită de bănuielile pe care le aveam despre ea. Eveline este atât de dulce și inocentă, dar îi place să păstreze aparențele de fată dură și sigură pe ea. Îmi este tare simpatică și acum chiar regret că nu am apucat să petrec mai mult timp cu ea. Poate că o voi invita să doarmă ea la mine, nu vreau să îi mai întâlnesc fratele prea curând.

Îi introduc numărul în agendă, apoi îi răspund la mesaj și mă pun la somn iar.

....

-Allison... Allison! îmi țipă în ureche Any pentru a cincea oară, deși eu o ingnor în continuare.

-Da, Any, spune! îmi întorc eu privirea extrem de calmă spre ea.

-Te-ai supărat așa rău pe mine? spune ea cu o față tristă.

-Nu sunt supărată, sunt dezamăgită.... E pentru a nu știu câta oara când îl prinzi cu alta și tu l-ai iertat iar... Cât vrei să îți mai calci pe suflet? îmi întreb prietena și colega cu care de 3 ani de zile împart banca.

-Chiar nu știu ce sa fac All... Nu știu cum să stau fără el...

-Eu..a..

Dar nu apuc să-mi termin fraza căci pe ușa intră diriga. Sunt total dezamăgită de prietena mea, care se lasă călcată în picioare de nenorocitul ăla. Îi iartă tot. Adică înțeleg, iubire, iubire... Ierți, dar ea îi suportă prea multe. Nu e prima data când o trădează, pentru numele lui Dumnezeu, nu este nici măcar a șasea oară. În 3 ani de zile băiatul asta a umblat mai mult cu altele, dar este viața ei și oricât o iubesc și o sfătuiesc băiatul asta zici că îi face vrăji. Nu semănăm, eu sunt mai rațională, mai rece, mai lipsită de sentimente... Uneori chiar goală, dar prefer sa fug de iubire. Nu-i pentru mine...

-Te duci la apartament sau mergi la mine? mă scoate din gândurile mele Any.

-A... Am promis că ies cu Spencer și Kira la cafea. Mergi cu noi? Poate mai ieși din starea asta proastă. îi propun în timp ce îi studiez culoare ochilor, care este mult mai închisă, parcă și-a pierdut din intensitatea avută.

-Mnu... Poate mâine? zicea ea evitând să mă privească.

-Mâine este vineri, o să plec acasă... îi amintesc cu părere de rău.