Iluzia Fericirii- VOL1

Capitolul 11

Soneria telefonului meu mă trezește din continua visare, nelăsându-mă să dorm.

Deschid leneșă ochii pentru a vedea o cameră imensă, total necunoscută mie, dar care seamănă cu unul dintre apartamentele hotelurilor de lux.

Cearceaful patului parcă imens era imaculat, lângă mine fiind câteva dungi boțite ce arată că o altă persoană a dormit în dreapta mea de-a lungul nopții.

Sar ca arsă privind în jur, ignorând complet vibrația telefonului meu. Prin cameră sunt aruncate obiecte vestimentare bărbătești, cât și unele ce le identific ca fiind ale mele. Îmi întorc stupefiată privirea asupra corpului meu care era îmbrăcat doar într-un tricou care probabil este al lui Matei, pentru a mă convinge că între mine și el nu a fost nimic.

Ce s-a întâmplat?

Îmi duc mâna spre mica noptieră albă, așezată pe partea mea de pat pentru a răspunde apelului telefonic, însă era doar alarma.

Pe o farfurie porțelanată, albă era așezată o cafea alături de două sandwich-uri triunghiulare și un bilet pe care scria Poftă bună! , chiar lângă gentuța și telefonul meu.

Oare Matei a făcut toate astea?

Iau unul dintre cele două gustări, începând să mănânc când el apăru în încăpere de după o ușa care era așezată în stanga patului ce cred că ducea la baie, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de training, lăsând la vedere un abdomen mai reliefat decât cel al lui Anodis. Oare cât a mucit oentru aceste pachețele de mușchi? Sunt sigură că o mulțime de fete visează noaptea la ceea ce eu am în față.

Mușc și mestec puțin mai lent din sandviș, analizându-l pe Matei, căruia îi cădeau picuri de apă din părul său pe care şi-l ștergea cu un prosop alb și pufos.

Traversează încăperea până ajunge în dreptul patului oprindu-se pentru a mă analiza și el de sus atunci când mă observă.

-Bună dimineața! Se pare că te-ai trezit. Cum te simți?

-Tu m-ai schimbat? este tot ceea ce pot întreba după ce înghit mâncarea din gură.

Brunetul aprobă, ceea ce face ca sângele să îmi urce în obraji. Mă simt stânjenită numai când mă gândesc că acesta a trebuit să îmi vadă întreg corpul aproape dezgolit și că am adormit în aceeași cameră amândoi.

Privesc suspectă prin cameră, înghițind în sec. Rămân stană de piatră, în timp ce băiatul se urca cu pași felinicioşi în pat, peste picioarele mele, aruncând cât colo prosopul cu care se ștergea pe cap acum câteva secunde.

-Dacă ai fi fost a mea, spune lăsând propoziția în aer, mușcând brutal din mâncarea ce uitasem că o am în mână, nu ai mai fi fost o tomată, îmi zice printre mestecături.

Sunt surprinsă când aud cele spuse de el, mai ales când ochii săi îmi privesc cu o intensitate inimaginabilă oceanele mele, la doar câțiva cm de fața mea.

Nu știu ce să spun pentru că propoziția sa poate fi interpretată în foarte multe moduri. Habar nu am cum să reacționez datorită lipsei de experiență și nu am nici cea mai mică idee ce se întâmplă sau s-a întâmplat în urmă cu câteva ore.

-Noi am...

-Nu! mi-o taie el văzând că nu mai spun nimic, înțelegând ce voiam să zic. Oricât de tare mă atragi, nu sunt obsedat sexual să te abuzez în timp ce tu dormi.

Îl văd cum se îndepărtează, ceea ce îmi oferă o foarte mare comoditate să expir ușurată, mergând să își ia tricoul de pe un scaun.

-Ai avut mare noroc că am mereu haine de schimb în mașină. A trebuit să te aduc aici pentru că acasă la tine nu aveam cum să dau buzna și nici nu știam ce scuză să le spun părinților tăi, iar la mine nu duc fete. Singura soluție era să te aduc la hotel și nu aveam cum să te las singură, spune întorcându-se cu fața la mine după ce se îmbracă.

Se pare că a decis să îmi povestească singur, fără să întreb pentru că, cel mai probabil, a văzut nelămurirea din ochii mei.

-Mulțumesc pentru tot!

Pășește apăsat prin încăpere, apoi îmi spune că mă va duce acasă.

Mi se pare banal faptul că sunt într-un hotel în care habar nu am cum am ajuns datorită oboselii, alături de prietenul fratelui meu de care am început să mă îndrăgostesc, privind prin dormitor răvășită, în timp ce ar trebui să fiu acasă și să mă pregătesc pentru admiterea la universitate.

După un lung duș și o călătorie spre propria casă, îi mulțumesc domnului amabil care a avut grijă de mine și intru în casa mea ce pare a fi pustie.

Ce vor spune oare părinții mei când vor afla că am apelat la Matei deoarece aveam impresia că este în apropriere, ceea ce s-a și întâmplat căci ulterior am aflat că a participat la o nouă cursă de stradă, să mă conducă acasă, însă după ce am adormit în mașina sa, acestuia i-a fost prea milă de mine ca să mai parcurgă și restul drumului, așa că m-a dus la un hotel pentru că a vrut să facă pe bunul samarinean până la final și a evitat să mă lase să dorm în mașină sau să mă trezească pur și simplu? Sună al naibii de stupid, așa cum s-a și întâmplat și tot ce pot face este să sper că ei nu vor afla. Dar totodată mi se pare și dulce acest gest. Înseamnă că îi pasă câtuși de puțin de mine! Am dreptate?

Îmi schimb hainele cu o pereche de pantaloni scurți, alb- albăstrui și un maieu lărguț, alb însoțit de o geantă în care bag cheile de la casă, câțiva bani și telefonul apoi ies din casă până să îmi afund picioarele în sandalele mele maro, chemând un taxi.

De ce sunt o așa mare masochistă? De ce i-am permis unui necunoscut să îmi întoarcă lumea pe dos? A fost o mare greșeală să mă îndrăgostesc de el! Am promis că nu voi permite nimănui să mă rănească, dar totuși uite-mă aici! Mergând agale spre barul în care posibil că îl voi întâlni, cu zeci de lacrimi fierbinți pe față. Mă simt oribil în timp ce noi sentimente mă încearcă! Sentimente ce vor a-mi mistui sufletul. Mă simt oribil pentru că nu știu dacă și el simte la fel ce simt și eu pentru el! De ce se comportă așa cu mine? Ba e drăgăstos și îmi dă impresia greșită că se simte atras de mine, ba abia că mă bagă în seamă, ignorându-mă complet! Ba se comporta de parcă suntem într-o relație, ba mă tratează ca pe o străină! Nu mai înțeleg nimic și asta pentru că habar nu am ce se petrece între noi.

Îmi șterg cu dosul palmei lacrimile ca să pot intra în bar fără ca cineva să se holbeze la mine de parcă aș fi un extraterestru.

Mirosul de tutun îmbinat cu alcool mă izbește de când fac primii pași în încăperea plină încă de la primele ore ale dimineții. Ca de obicei, grupurile adolescentine își fac simțită prezența prin cantitatea enormă de alcool consumată...

-'Neața! îmi salut colegul atunci când ajung lângă el.

-'Neața!

Ochii săi înconjurați de umbre vineții mă țintuiesc cu vederea. Oare el a dormit? Puterea sa este de-a dreptul uluitoare în comparație cu mine care, după o singură săptămână petrecută în acest loc și trei zile aproape non-stop lucrate mă simt extenuată, în timp ce băiatul de lângă mine lucrează zilnic, cu ore limitate de somn, însă tot fresh arată. Oarecum...

-Mă poți ajuta cu astea? spune întinzându-mi o tavă cu 3 cești de cafea. Nu de alta, dar clienții de la masa 2 sunt destul de nervoși, iar chelnerița este destul de prinsă cu vreo 8 pahare de cocktail pentru divele acelea eșuate, spune scuturând capul spre masa de lângă intrare cu multe tipe îmbrăcate sumar, cărora fata din tura de dimineață le așează în față paharele cu picior. Am rămas fără vodka pentru shot-uri.