One Day Maybe *Larry Stylinson* (Traducere)

6.Backstage part. 2

"Oh Adam, eşti teribil!"  O voce feminină a răsunat în momentul în care uşa s-a deschis. "Mereu-" Clare s-a oprit brusc din vorbit atunci când i-a observat pe Harry şi Louis pe canapea. "Scuze... um oh Doamne... eu... eu" ea s-a bâlbâit, fața devenindu-i roşie. Ceilalți colegi de trupă arătau un pic şocați când au intrat în cameră.

Măcar Harry a putut să-şi scoată mâna din pantaloni lui Louis în scurtul timp când a observat că se deschide uşa - dar poziția le spunea totul. Nu era loc de scuze, nici măcar una. "Scuze." Harry a murmurat dându-se jos de pe Louis. Părul lui Louis era răvăşit, obraji erau roşi iar umflătura era vizibilă oricărei persoane care-l privea. La naiba. A fost o linişte incomfortabilă în cameră pentru câteva secunde dar se simțea ca minute.

Clare a mers spre Harry şi i-a mângâiat umărul. "Ne pare rău că am dat buzna." Ea s-a scuzat. "Ar fi trebuit să batem la uşă."

Harry şi-a scuturat capul. "Mie îmi pare rău, nu ar fi trebuit să facem-" el a vorbit dar a fost întrerupt de Clare.

"Nu, nu... este.... este totul bine." Ea i-a aruncat un zâmbet timid. "Noi voiam să trecem pe aici pentru a ne uita peste lista," Ea a explicat. "şi să vorbim despre schimbarea pe care ne-ai spus-o ieri."

Harry s-a ridicat şi i-a oferit lui Clare o îmbrățişare. "Hey," el a spus frecându-i spatele, "nu trebuie să-mi explici nimic. Nu este camera mea privată, este vina noastră."

"Totuşi," Clare a stetizat şi s-a întors spre Louis. "Scuze, Louis."

Louis i-a oferit un zâmbet în timp ce şi-a ajustat poziția. "E totul bine, nu-ți face griji."

Clare a dat din cap şi s-a aşezat lângă Harry în timp ce Adam şi Mitch s-au aşezat pe cealaltă canapea iar Sarah s-a pus pe fotoliu. El a scos lista şi au început să discute ideile lui Harry pentru câteva minute.

După ce au terminat, Clare şi ceilalți au început să-şi spună unii altora poveşti din ultima experiență din turneu. În vreme ce ei vorbeau şi glumeau, Harry şi-a pus brațul în jurul taliei lui Lou pentru a-l strânge mai aproape. Atmosfera era drăguță dar Harry putea simți corpul lui Louis cum se încorda. "Ce se întâmplă iubire?" El l-a întrebat încet, mângâindu-i spatele de sus în jos.

"Nimic." Louis a răspuns. El s-a lăsat pe spatele canapelei, lasându-şi capul să cadă. Acesta doar se holba la perete fără să vorbească.

Harry s-a aplecat şi şi-a întors capul spre acesta. "Spune-mi ce se întâmplă, haide." El a cerut, frecându-i coapsa lui Louis.

Louis a oftat. "Doar... vreau să fiu singur cu tine." El a şoptit în timp ce şi-a aplecat capul. "Doar cu tine."

Harry i-a mângâiat obraji lui Louis pentru câteva secunde. "Ştiu."

"Putem merge în altă parte."

"Nu trebuie să fim văzuți împreună."

"Regulile tâmpite ale Lindei." Louis a mârâit pe un ton disprețuitor. "Nu-mi pasă. Suntem în backstage - adică ce s-ar putea întâmpla? Echipa ta mă cunoaşte şi mulți dintre oameni sunt ocupați oricum. Nu se vor holba la doi băieți care merg pe holul iluminat, nu crezi?"

Harry a chicotit. "Da, ai dreptate." Harry l-a aprobat. El s-a ridicat şi Louis a făcut la fel. Când Louis a vrut să-i ia mâna lui Harry, băiatul s-a retras. "Nu cred că ar trebui să facem asta." El a constatat şi a arătat spre uşă.

Louis a murmurat ceva în timp ce aceştia părăseau camera dar țineau o distanță între ei. Aşa cum Louis a spus, erau doar câteva persoane mergând pe hol dar clar nu pentru distracție ci pentru muncă. Gardieni, tehnicieni şi alte persoane pe care Harry nu le cunoştea. Normal că îi ştia pe cei din echipa sa dar în fiecare oraş erau şi alți oameni implicați în acest show cum ar fi oameni care lucrau la scenă. "Ştiu unde să mergem" Harry i-a spus lui Louis în timp ce treceau pe lângă un colț. "Când am ajuns aici am observat o mică şi deschisă cameră sau ce-o fi la capătul holului, undeva lângă intrarea în backstage."

"Sună ca unul dintre fanfiction-urile pe care le-am descoperit acum două zile." Louis a chicotit când i-a frecat umărul lui Harry.

Harry s-a încruntat. "Serios? Ai citit unul dintre ele?"

"Ştiu că sună ciudat dar acesta pe care l-am citit era cam fierbinte şi mi-am imaginat că încerc acele chestii cu tine." Louis a rânjit şi a mişcat din sprâncene. "Jur că am devenit tare doar citind despre privirile şi seducțile tale." Brusc Louis s-a oprit. El s-a uitat în jur dar nu era nimeni în partea aceea a holului deci a făcut un pas spre Harry, şi-a pus mâinile pe coapsele lui şi s-a lăsat pentru un sărut. "Doamne, ai un gust atât de bun," Louis a murmurat, "atât de bun." Harry şi-a trecut limba peste buzele lui Louis şi şi-a pus brațele în jurul lui Louis pentru a-l trage mai aproape de corpul său. "Ce dracu! Sunteți nebuni?" O voce masculină a zbierat, surprinzându-i pe Harry şi Louis. Mark.

"La naiba." Harry s-a îndepărtat de Louis. El a privit spre bărbatul cu păr negru care mergea spre ei. "Terminați cu această prostie în mijlocul holului! Sunteți nebuni?" Fața omului era roşie şi vâna de pe gât era prezentă în momentul în care s-a apropiat iar pumnii îi erau strânşi de furie.  "Pentru numele lui Dumnezeu Styles, ce ți-a spus Linda? Nu poți să gândeşti de unul singur?" El a spus, coborându-şi vocea.

Harry nu a răspuns. Înăuntrul său furia era construită dar Harry ştia că este perfect în a-şi pune fețe oricând e nevoie. "Iar tu," Mark s-a răstălmăcit la Louis, arătând cu degetul în direcția lui. "Nu vreau să te mai văd înafara vestiarului iar tu Styles, încetează să te mai comporți ca un adolescent! Ai vreo idee ce s-ar fi întâmplat dacă vă vedea cineva împreună? Linda ți-a spus ceva, este chiar aşa greu să-ți aminteşti? Trebuie să urmezi regulile! Vrei să-ți duci cariera la sfârşit?"

Harry a tras aer în piept dar a stat liniştit. El e sătul de Mark, de reguli, de tot dar şi-a muşcat limba şi spera ca Louis să facă la fel. "Acum terminați şi mergeți înapoi." Mark a comandat. "Nu vreau să vă mai văd afară din cameră împreună!"

Când Harry şi Louis s-au întors pentru a merge înapoi, Mark i-a apucat umărul lui Harry nepoliticos şi l-a tras înapoi. "Ce am spus eu despre voi doi împreună!" El a mârâit.

"Of Doamne Mark, nu mă mai atinge!" Harry a țipat la bărbat, încercând să scape din strâmtoare. Harry a exersat mult şi a devenit mai puternic anul trecut dar Mark este la un alt nivel de rezistență şi putere. Acesta a lucrat ca bodyguard pentru celebrități înainte - nu-i de mirare că îl ține pe loc fără prea mult efort. "Doare."

"Eşti aşa un copil." Mark a mârâit dar şi-a luat mâna de pe el. "Şi tu, dispari de aici acum!" El a țipat la Louis, făcându-i semn să plece. Cum Louis nu s-a mişcat, el a făcut un alt gest răutăcios. "Pleacă! Nu te mai holba la mine! Pleacă!"

Harry i-a făcut semn lui Louis să o facă iar Louis s-a comformat. Când Harry l-a văzut cum pleacă, s-a simțit rău pentru el. El nu merită să fie tratat aşa. "De ce nu poți fi drăguț pentru 2 secunde?" Harry a remarcat încet. "Nu trebuia să vorbeşti cu el aşa."

"Urmează regulile şi voi fi drăguț." Mark a răspuns.

Harry a oftat. "Pot să plec acum?" El a întrebat dar Mark şi-a scuturat capul.

"Nu. Stai aici. Nu vreau să risc mai mult decât ai făcut-o tu. Voi doi sunteți ca nişte copii care le spui nu dar nu ascultă. Nu sunt babysitter-ul vostru, Styles."

"Am 24!" Harry a insistat. "Pot să am grijă de mine, mulțumesc." Harry a atacat înapoi, încruțişându-şi brațele la piept.

"Nu-mi pasă câți ani ai atât timp cât nu urmezi regulile."

"Sunt sătul să mă ascund." Harry a murmurat.

"Nu este problema mea Styles." Mark a replicat. "Acum să mergem."

***