Inimă de cerneală

Capitolul 6

Vineri
Sunt la şcoală. Mă plimb pe holul mare plin de elevi. Mă duc spre vestiar citind cartea mea fovorită Shamila. Nu am mai citit de ceva timp din cartea asta. Nu am ceva mai bun de făcut. Cartea aceasta mă face să uit de problemele mele. Ajung să mă bag sub pielea Camilei şi mă face să uit despre mine. În această carte sunt doar Camila. Fără să-mi dau seama mă ciocnesc de cineva şi scap cartea din mână. Îmi ridic privirea şi văd că este Alexander.
-Ar trebui să nu ne mai ciocnim aşa.
-Ar trebui, spune acesta şi pleacă grăbit.
Îmi iau cartea de jos şi mă duc după. Din ziua aceea cu sărutul(şi mai exact marți) se comportă foarte ciudat. Mă evită.
-Hei! De ce mă eviți? îi spun eu şi mă pun în fața lui.
Acesta vrea să plece dar eu nu-l las. Acesta mă apucă de brațe şi mă ridică în sus. Mă dă la o parte din fața lui şi mă lasă jos. Acesta îşi întoarce spatele la mine şi continuă să meargă. Eu nu renunț. Şi asta m-a învățat chiar Camila, fata din carte. Este încăpățânată şi nu renunță prea uşor. Mă duc după el şi îl lipesc de vestiare.
-De ce mă eviți?
-Nu crezi că ar trebui să fie invers? spune acesta şi mă învârte până ajung eu lipită de vestiar.
-Ai de gând să-mi răspunzi la întrebare? îl întreb eu serioasă.
Acesta nu-mi spune nimic, doar pleacă.
-Serios? Să ştii că îți voi plăti cu aceiaşi monedă!! Să vedem noi cum o să te simți când o să te evit!! țip eu din urma lui.
Acesta se îndreaptă spre gaşca pe cu care l-am văzut acum câteva zile. În gaşca aia sunt: Olivia, Travis, Caleb, Elle, Naomi şi (logic)Alexander. Acesta când ajunge la gaşcă se apropie de Elle şi o sărută. Asta mă face să casc gura şi să plec de acolo fiindcă mi se face scârbă. Deci de aia mă evită el. Din cauza lui Elle. Serios acum! Nu au nici o săptămână de când se ştiu. Ce nebunie! Încep din nou să-mi citesc cartea mea în timp ce merg. Problema este că nu ştiu unde am rămas. Mă opresc din mers şi încep să-mi caut rândul. Cineva îşi pune mâna pe cartea mea şi mi-o lasă în jos. Îmi ridic privirea şi îl văd pe Noah.
-Hei Anna! mă salută el.
-Hei! îi răspund brunetului din fața mea.
-Mâine seară dau o petrecere la piscină. E la mine acasă, ai vrea să vii?
-O să fiu acolo.
Îi spun eu şi mă reîntorc la cartea mea. Mă uit în spatele meu fix la Alexander.
Cineva pare că-mi pune mâna pe umăr. Îmi iau privirea de la Alexander şi mă uit la băiatul din fața mea.
-Ai spus ceva?
-Care-i treaba cu tipul nou?
-Niciuna.
-Pare că te uiți cam insistent la el.
-Ştii doar.....las-o aşa. Haide, vii în clasă? Aşa îmi mai ții şi mie de companie.
-Vin.
Mă mai uit odată în spate şi după încep să merg. Îmi ațintesc privirea la carte şi încep să-mi caut rândul.
-Te-ai certat cu Amber? mă întreabă Noah.
-Da, este o poveste lungă, îi spun eu încă atentă la carte.
-Te-ai schimbat foarte mult în ultima perioadă.
-Da, ştiu. Cum ți se pare noua eu?
-Nu ştiu. Îmi place şi de noua tu, dar şi de vechea tu. Atunci erai ca o floricică. Micuță, firavă şi sensibilă. Toată lumea te putea rupe sau să te calce în picioare. Acum te-ai "reîncarnat" într-un trandafir cu spini. Spinii tăi sunt noua personalitate. Eşti frumoasă şi pari sensibilă. Doar odată ce te atinge cineva, îi înțepi cu spinii tăi. Şi tu adori să le vezi sângele pe spinii tăi tuturor ce au îndrăznit să te atingă. Asta înseamnă că îți place să te răzbuni.
-Bine de ştiut. Apropo, bun discurs.
Acesta face o plecăciune în fața mea şi eu încep să bat din palme şi să râd.
-Te-ai gândit vreodată să scrii o carte?
-Nu m-am gândit.
-Ai putea. După reprezentația pe care mi-ai făcut-o adineauri să ştii că nu este o idee rea.
-Mi s-a mai spus să scriu o carte, dar...
-Ce mai aştepți? Îți promit că eu o să fiu prima care-ți citeşte cartea.
-Cred că o să mă apuc să scriu o carte.
-Aşa te vreau.
Trec pe hol şi o văd pe Amber cu Linda. Amber se uită la mine şi eu la ea. Linda mă salută şi o salut şi eu înapoi.
-Aşa de rău v-ați certat? mă întreabă Noel.
-Cam aşa ceva.
-Ai vrea să-mi povesteşti?
-După cum ştii eu îmi bat joc de Mona, Holden şi Raven. Ea este o prietenă loială. Cu toate că m-a ales pe mine şi nu pe ei, ea niciodată nu a râs pe seama lor. I-am destrămat pe toți 3 săptămâna asta şi Amber mi-a spus...scris de fapt că dacă nu mă împac cu ei nu mai vorbeşte cu mine. Şi...s-a ajuns aici.
-Am auzit despre Holden şi Simon. Ce chestie. Dar totuşi nu îți este milă de ei? Ei nu ți-au greşit cu nimic şi îi tratezi ca şi cum...nu ştiu. Ca şi cum nici măcar nu au fost prietenii tăi, îi tratezi ca pe ratații şcolii. Şi ştii foarte bine că ratații şcolii sunt Ezra, Mia, Sarah şi Valentine.
Chicotesc la cuvintele lui.
-Poate că ai dreptate. Am început să mă răzbun pe toți pentru ceva ce am pățit în trecut.
-Îți dau un sfat poetic. Să fii floarea fără de prihană, dar şi aspida cuibărită-n-trânsa. Adică să fii şi bună si rea, dacă înțelegi.
-Frumos sfat.
-Ce oră avem?
-Engleză.
-Te deranjează dacă stau cu tine în bancă? îl întreb eu.
-Te invit. Trebuie doar să te rogi de doamna dirigintă. Ştii doar că îi place să fie totul în clasă după cum vrea ea.
Mă uit la ceas.
-S-a sunat de 10 minute!!
Începem să alergăm spre clasă. Când ajungem în fața uşii batem de câteva ori.
-Intrați, ne spune ea calmă.
-Bună dimineața, scuzați-ne de întârziere.
-Nu-i nimic. Duceți-vă la locurile voastre. Dar să nu se mai întâmple. Sunt în joc 10 minute.
-Da doamnă.
Mă pun în bancă cu Alexander şi îmi amintesc că am vorbit cu Noah să ne punem în bancă amândoi. Ridic mâna pe sus.
-Ce s-a întâmplat Anna?
-Aş putea, vă rog să mă mut în bancă cu Noah?
-De ce? S-a întâmplat ceva între tine şi Alexander?
-Nimic. Doar că mă înțeleg mai bine cu Noah. Aş putea? Vă rog!
-Bine. Doar fiindcă îmi este drag de tine.
Mă ridic din bancă şi mă duc cu Noah.
Bat palma cu el şi revenim la oră......VA URMA