Anna pov.
-Anna! Anna! Trezeşte-te! Trebuie să mergi la şcoală.
Deschid ochii. O văd pe mama. Părul ei blond este prins într-un coc dezordonat ceea ce îmi spune că nici ea nu are mult timp de când s-a trezit.
-Te aştept în bucătărie. Mă duc să pregătesc micul dejun.
-Bine.
Mă ridic încă somnoroasă pe marginea patului. Îmi fac rutina de dimineață şi mă îndrept spre dulapul cu haine. Îmi iau un tricou alb, o pereche de blugi cu talie înaltă şi o pereche de adidaşi albi şi ei. Mă îmbrac cu ele. Mă duc la oglindă şi mă dau cu rimel. Părul îl las pe spate şi mă dau cu un ruj roşu. Îmi mai aranjez părul. Mă uit în oglindă. Sunt foarte diferită. De când cu faza cu Jason nu mai sunt eu. Şi aşa trebuie. Avea dreptate. Eram o patetică pe atunci. Acum sunt cineva în şcoală. Şi plus de asta nu-l mai plac. Până la urmă mi-am dat seama că este doar un nenorocit. Acum toată lumea mă respectă şi nu mă mai las călcată în picioare de nimeni. Cei care aleg să-mi fie duşmani şi-au găsit naşul. Mă privesc în oglindă şi îmi amintesc cum eram înainte ca Jason să-mi spună adevărul în față. Părul prins într-un coc şi o pereche de ochelari. Îmbrăcată cu nişte haine patetice. Până şi prietenii mei îmi erau patetici. Acum îmi bat joc de ei toată ziua. Acum sunt mulțumită de mine. Decid să ies din cameră. Mă îndrept spre bucătărie. Ajung în bucătărie şi o găsesc pe mama stând de vorbă cu cineva. Aceasta când mă observă îmi zâmbeşte drăguț. Şi bineînțeles că o cunosc. Este cea mai bună prietenă a mea, Amber. Aceasta vine la mine cu brațele deschise şi îmi dă una din îmbrățişările ei. Îi răspund la îmbrățişare şi mă uit la ea.
-Roşcato! Chiar mi-a fost dor de tine.
-Şi mie mi-a fost dor de tine blondo.
-Amber ai mâncat? Pofteşte la masă, îi spune mama şi îi oferă şi un zâmbet.
-Cred că nu strică dacă mănânc puțin.
*****
Terminăm să mâncăm. O îmbrățişez pe mama şi îi dau o sărut pe obraz. Şi Amber o îmbrățişează şi decidem să plecăm. Pe la uşă îmi aduc aminte că mi-am uitat cheile de la maşină. Mă întorc. Mama deja mă aşteaptă cu cheile în mână. De felul meu sunt cam uitucă. Îmi iau cheile şi mă îndrept spre uşă. Amber mă aşteaptă cu mânile în sân şi ieşim din casă. Ne îndreptăm spre maşina mea luxoasă şi urcăm. Bag cheile în contact şi mai înainte să dăm drumul pun melodia lui Harry Stiles-Kiwi după care pornesc la drum.
-Cum a fost în Paris? o întreb eu pe Amber zâmbind.
-Minunat. Dar nu a fost chiar aşa de minunat fără tine.
-Ştiu asta, spun asta şi amândouă pufnim în râs.
Aceasta scoate din geanta ei un colier cu o piatră albastră.
-Ți-am luat un suvenir, spune ea şi îl întinde spre mine.
-Nu este nevoie Amber.
-Ia-l. Nu accept un refuz. Eu te-am refuzat când mi-ai dat colierul ăsta?
Spune asta si face semn spre colierul de la gâtul ei pe care eu i l-am dăruit.
-Doar de câteva ori, îi spun eu fiind atentă la drum.
-Dar pâna la urmă l-am luat.
-Amber...îi spun eu şi fac o față serioasă.
-Oo haide! Tu mereu mă ajuți şi îmi dai tot felul de lucruri, măcar şi eu să fac ceva pentru tine. Când vreau să-ți întorc favorurile eşti încăpățânață şi nu accepți. Ia-l, spune ea şi face o față mult mai serioasă decât a mea.
Până la urmă îl iau. Fata asta are o putere de convingere nemaipomenită.
-Mulțumesc, îi spun eu.
Ajungem la şcoală şi parchez maşina. Îmi pun lănțişorul de la Amber la gât şi cobor din maşină.....VA URMA
Carte nouă!😲💥🎉🎊🎆🎇🎀 O să încerc să postez cât mai mult la ea( şi la Viață distrusă, logic). Săptămâna asta nu prea ştiu dacă voi mai posta fiindcă am tezele😭. Sper că v-a plăcut până acum(chiar dacă nu s-a întâmplat nimic mai special, dar este începutul cărții)☺
CITEȘTI
Inimă de cerneală
Romantizm(În curs de editare) Anna Brown este o fată bună şi senisibilă. Este tocilara şcolii. Acesteia îi plăce de un băiat din şcoala ei, iar el ştie asta. Anna îi dă întâlnire, iar acesta o refuză şi îi spune că este o uşuratică, iar lui nu-i plac fetele...
