.....
-Hai să mâncăm ceva, îmi este foame!
-Tocmai ai mâncat acum 10 minute, Jungkook.
-Hai, Hana! Te rooog! spune băiatul pe un ton drăguț
-Bine...veniți cu noi?
-Eu trebuie să ajung acasă, azi merg cu ai mei până în Daegu. le răspunde Diana.
-Nici eu nu pot. Scuze. spune Jimin supărat.
-Venim noi! E vorba de mâncare până la urmă. rosti Taehyung, fiind aprobat de Jin.
Diana ajunsese acasă într-un final. Tot drumul Namjoon o înnebunise cu noul joc "Detroit: Become Human". Lui i se părea jocul anului, ei doar o prostie. În afară de GTA 5 și Resident Evil 7, plăcerile ei vinovate, restul erau niște nimicuri. De aceea nici nu îl băgase în seamă. Spunea în continuu "da " crezând că așa îl va face să termine de vorbit. Dar nu. Din contra. Namjoon spunea și mai multe având senzația că pe Diana chiar o interesa jocul.
-Am venit! Sunteți acasă? strigă fata cum intră în casă.
Niciun răspuns. Așa era de fiecare dată. Părinții ei lucrau de dimineața până seara. Dar azi era planificat să meargă în Daegu, la bunicii ei.
Da, categoric azi va sta acasă. După ce se schimbă de uniformă și se îmbracă cu ceva comod, Diana coboară la bucătărie pentru a căuta ceva de mâncare. "Ghiozdanul" (cum spune ea stomacului) era gol.
-De ce nu am mers cu Hana si ceilalți să mănânc? Aaa, da. TREBUIA să merg cu minunații mei părinți în Daegu. spune aceasta accentuând cuvântul "trebuia".
Nu prea găsise nimic în frigider. Se hotărî să ia un măr din bolul așezat pe blat. Oricum se gândea că ar trebui să slăbească. Este destul de ciudat să te minți singură că ai 43 de kg când tu de fapt ai 50 sau poate 55. Nici Diana nu știa. Se cântărise ultima dată la spital, prin clasa a 7-a când i se făcuse rău de la ciocolată. Aflase că are intoleranță la cacao, practic dar și teoretic în aceași timp, nu mai poate mânca ciocolată. Sau poate dacă vrea să ajungă la spital din nou cu dureri inimaginabile.
-Bine că nu răspunzi. Dacă îți făceam eu asta, când ajungem acasă nu mai aveam voie să ies din casă o lună. spune Diana cu voce tare după ce închise apelul.
Era normal ca mama ei să nu răspundă. Era profesor universitar la cea mai prestigioasă facultate din Seoul. Abia dacă avea timp să respire.
Iar tatăl ei? Nici nu se mai sinchisise să îl sune. Știa că nu va răspunde sau dacă dă Bunul Dumnezeu și reușește ca printr-o magie să găsească telefonul, conversația ar fi durat maxim 10 secunde iar ea ar fi ceva de genul:
" -Tati, cumpără pâine, te rog!
-Da' vin târziu. Du-te tu la magazin.
-Am teme. Aduci da?
-Da. Pa"
Aveau o familie destul de ciudată cu destul de multe "inside jokes "
-Cred că o să o sun pe Hana și ies cu ea. rosti cu voce tare Diana. Vorbea de una singură. Era normal pentru ea.
-Bună Hana! Ce faci?
-Hei Didi! Bine, cu Jungkookie și Hoseok.
-A venit rază de soare din America?
-Da, a ajuns acum o oră.
-Vin și eu. Unde sunteți?
-Starbucks.
-Sunt 5 în Seol, Hana...
-De parcă nu ai știi, serios.
-Bine, gata. Ajung în 15 minute.
-Paaaaa!
......
-Aish... am ajuns. Mulțumesc că m-ați așteptat. spune Diana punându-și geaca pe spătarul scaunului. Ce e cu toată lumea azi? Parcă toți au dat de bani și și-au cumpătat mașini. Dacă mergeam pe jos ajungeam mai repede. Scuze. Nu am apucat să vă salut. zice lăsând un oftat să se audă după. Bună!
-Heeei! Nu e nimic. îi răspunde Hoseok.
-Rază de soareeeee! Mi-a fost dor de tine! și îl îmbrățișează strâns.
-Și mie! Chiar mi-ați lipsit. Chiar și de Jin si glumele lui proaste. spune râzând. Apropo, Namjoon v-a spus de "Detroit"?
-O daaa! Te rog, nu și tu! Mi-a făcut capul calendar. îi răspunde Diana.
-Noi mergem să luăm ceva de băut. Diana, Hoseok, vreți ceva? spune Jungkook.
-Iced Coffee. spun cei doi bătând palma.
....
-A fost frumos azi.
-Da, chiar a fost. Mulțumesc Hana!
-Pentru ce îmi mulțumești Kookie?
-Nu contează. Vrei să ne mai plimbăm? Chiar nu vreau să ajung acasă devreme. îi spune Jungkook uitându-se la ea în timp ce Hana privea cerul . Cerul noaptea, în Seoul era chiar încântător.
Era o noapte liniștită, caldă. Imaginea stelelor se reflecta în apă micului lac din apropierea celor doi.
-Cred că ar trebui să intru în casă. Se face târziu.
-Sigur. Pe mâine!
-Pa, Kookie! spune Hana sârutându-l scurt pe obraz.
.....
