Diana își deschise încet ochii deoarece avea senzația că cineva o privește. Încerca să se ridice dar Yoongi o strânse și mai tare la piept. Căldura lui și mirosul fin al parfumului aproape o făcură să adoarmă la loc dacă nu ar fi auzit câteva chicoteli. Se uitase cu ochii întredeschiși la cele două persoane din fața ei. Erau Namjoon și Jin.
- Aish, ce e cu voi aici? întreabă frecându-și ochii și lungindu-se înapoi vrând să doarmă
- Asta aș întreba și eu. spune Jin.
- Nu știu ce ați mai făcut voi aseară după ce am plecat, dar trezirea. Dacă nu sunteți afară în 5 minute nu prindeți micul dejun și rămâneți în pădure toată ziua. Cel puțin așa ne-a amenințat profu'. rosti Namjoon atingându-i ușor palma Dianei cu piciorul și plecă.
Nu a auzit ceea ce îi spusese Joon așa că în mai puțin de 10 secunde ațipi.
***************
- Suntem toți? 2, 4, 6,...., 30. 2 lipsesc. Care-s? spune profesorul Lee după ce îi numărase pe elevi
- Diana și Yoongi. răspunde Lisa repede
- Normal. La ce mă puteam aștepta din partea domnișoarei Kim? Cu cine a dormit aseară în cort? Dacă cu el, atunci o voi lăsa corigentă. Nu accept așa ceva. rosti serios
- NU! Cu mine. Iar Yoongi cu Jungkook. spune Hana acoperindu-i pe cei doi
- Domnișoara Jeon tot timpul are dreptate, așa că o cred. Acum haideți să mergem la Templul Woljeonsgsa. Avem mult până acolo.
Înainte de a pleca, Jimin se gândise la ei și fără a face vreun zgomot, intră în cort lăsându-le două sandwich-uri lângă ghiozdanul lui Yoongi.
Dacă nu ar fi sunat telefonul Dianei în disperare, ar fi dormit în continuare până se întorceau ceilalți. Își întinse mână până îl găsise și răspunse.
- De ce nu răspunzi? Te-am sunat de 3 ori până acum!
- Poți te rog frumos să nu mai țipi? Îmi spargi timpanul. Dormeam, mama. De ce m-ai sunat atât de devreme?
- Kim Diana, e 1 ceasul. Nu ar trebui să fiți la templu? Ai rămas singură în pădure?
- Nu. Acum că ai aflat că trăiesc, paaa!
Și închise apelul. Era prea somnoroasă ca să mai spună ceva. Știa că acasă își va primi pedeapsa: 2 săptămâni stând doar în casă, asta în cel mai bun caz. Se întâmpla de fiecare dată când vorbea sec cu părinții ei.
După ce își aruncase telefonul undeva pe lângă ea, voia să iasă afară pentru a lua o gură de aer curat, simțea că în cort era din ce în ce mai cald. Până atunci nu fusese conștientă că stă lângă Yoongi. Și că el o îmbrățișează.
- Yoongi... ar trebui să îmi dai drumul. împingându-l încet cu degetul arătător
Brunetul doar murmură ceva și o trase și mai aproape de el, simțindu-i acum respirația pe gât.
- Yoongi, vorbesc serios, dă-mi drumul! țipând
- Ahh... ce dracu, Diana? Dormi. rosti răgușit
