Palmieri, azi briza mării
Ieri te gândeai să disperi
Să renunți să mai speri
Și să te bucuri de seri,
Să te bucuri de noapte,
Dar nu se poate
Când vrei să le faci singur pe toate.
Mașini scumpe și palate,
Tot promit celor din jur c-o să le avem pe toate,
Tot mă întreb de tot ce fac nu e să adun păcate, din păcate,
C-a mea personalitate combinată cu toate aste' stări de depresivitate
Îmi reduc drastic toate șansele de succes și apăsând astă pedală tot ce fac e s-accelerez spre deces...
Exotic, tot ce scriu
Poezie, tot ce știu
Viață, încep s-o înțeleg
Misterul basmelor celeste, încep să-l dezleg.
Lumina de la capătul tunelului,
Mă las dus către ea pe aripile fluturelui.
O s-ajung în câteva secunde, dar când totul e unde
De unde să știu unde vor duce toate aste' secunde crunte?
Un munte de minute, ceasornicul bate, cine se mai luptă?
Cine mai ascultă?
Când totul e zadarnic, puteam să le pun jos și plec,
Am fost un bleg...
Când totul e greu de înțeles precum un banc sec,
Cine să râdă la sfârșit?
Ha ha!
