Întuneric...Întuneric în jur
Totu-i lipsit de contur
Să mai fug spre azur
Când întunericul e atât de pur?
Lumină...Lumină caut de-o viață
Dar am o minte mult prea creață
Să-i pot aprecia simplitatea
Tre' să mă mențin "Si(A)mplu", să le placă cartea.
Gustul amar al cafelei, tot pun prea mult zahăr
Gustul acru al iubirii, tot pun prea mult piper
Gustul intangibil al perfecțiunii, tot uit de sare
Gustul simfonic al strofei, am uitat s-o fac să rimeze...
Papile gustative, limbă scoasă, gură cască, am obosit...
Somn veșnic, bine mi-ar fi tihnit, dar în câteva secunde mă ridic, coșmar...
Același joc de table, nu mai vreau să depind de zar, a naibii tărâmuri albe, că păcătuiesc...
Căutând prin rânduri, dar nu găsesc răspunsuri, că-s întrebări necunoscute...
