Lumini de faruri, mijlocul pădurii
Totu-i întunecat, alb-negru îs până și fluturii
Am uitat până și unde-i acasă
Pe drumul meu, am zis că n-o să las nimic să mă oprească, c-o să mă prefac că nu-mi pasă...
Zboare frunzele în spatele meu,
Doar copacii mai înțeleg cât îmi e de greu...
Orbit de lumina lunii,
Mă îndrept spre prăpastie și nu mai pot opri...
Totu-i mult prea încețoșat
Aproape s-a terminat, dar nici n-am înțeles ce s-a întâmplat.
Cauciucuri pe pământ,
Încă te port în gând, o să te iau cu mine în mormânt!
Încă mă las ghidat de stele, al naibii destin!
Încă m-aș întoarce din drum, de ai mai vrea să revin...
Încă mă las orbit de lumini, neînțelegând ce devin
Încă-ți mai scriu mii de versuri, încă aștept să mă chemi...
