Când e timpul meu? Parcă aștept de-o viață
Lipsit de povață, inimă de gheață.
Unde să mai caut speranță?
Când totu-i furtuni și ceață...
Încă sunt pe drumul cel bun?
Cică ăsta-i timpul meu, încerc să mă adun
Îmi e tot mai greu să le compun
Nu mai am ce parte din mine să descompun...
Deja îmi e timpul trecut? Ce repede se rotește planeta!
Nu mă mai pot concentra, prea multe dispute cu mine, nu mai pot respira!
Dar ăsta-i momentul meu! Sau era?
Când le văd cum stau necitite, cum să nu-mi vină a renunța!?
N-am tot timpul din lume, care-i timpul meu?
Îl umplu de promisiuni dar îl irosesc mereu...
Când totu-i prea greu să mai pot să mă ridic
Îmi pare profitabil să-mi dau timpul, chiar și pe nimic...
