Orasul amintirilor - Jungkook ff

Prolog II

      Orasul amintirilor                     
VOLUMUL II

Js-Jungkook ceva nu e bine! Trebuie sa plecam!
Jk-Ma duc sa o iau pe Y/N si copilul si vin!
Dar inainte sa ma intorc...
-IN PREZENT-
~Y/N POV~
"Y/N-Sunt insarcinata..."
Cuvintele mele inca imi rasuna in cap. Dupa ziua aceea s-au schimbat multe. Jungkook a fost atat de fericit. Chiar a plans. De atunci am reusit sa ne mutam impreuna intr-o noua casa.
Era un apartament destul de mare pentru noi doi, iar langa apartamentul nostru este apartamentul lui Jisung.
Desi este sfarsitul lunii februarie zapada inca este mare si este putin sub 0 grade afara. Stateam in fata geamului si ma uitam spre oras. Era doar ora 5 dimineata dar nu am mai putut sa dorm. Ma uit in spate si el inca dormea. Nu am vrut sa il trezesc, mai ales ca acum are un loc de munca stabil si trebuie oricum sa se trezesca. Dar cum stateam eu acolo si priveam orasul simt cum doua maini se infasoara in jurul meu si un cap se odihneste pe umarul meu.
Jk-De ce te-ai trezit asa de devreme?
Ma intreaba aproape adormit.
Y/N-Nu am mai putut sa adorm...
Jk-Iar te-a trezit?
Y/N-Hehe...nu e vina lui...
Jk-Abia astept sa aflu ce va fi!
Y/N-Mai usor Kookie. Abia sunt in a treia luna.
Jk-Dar nu mai pot sa astept!
Se plange el ca de obicei. De cand a aflat ca va fi tata a devenit extrem de incantat. Stiu ca face tot ce poate ca sa ne fie bine.
Ma intorc usor spre el ii cuprind fata si imi unesc buzele de a le lui usor.
Dupa cateva secunde il las usor si ma uit direct in ochii lui.
Y/N-Te iubesc!
Imi zambeste si ma saruta din nou.
Jk-Nu iti e frig?
Y/N-Putin.
Jk-Hai sa mai stam putin in pat. Mai e pana trebuie sa plec la munca.
Ne asezam inapoi in pat si ma inveleste apoi ma ia in brate.
Y/N-Eu de ce nu pot sa ma angajez?
Jk-Am mai vorbit despre asta.
Y/N-Stiu...dar totusi...
Jk-Y/N, nu vreau sa te angajezi.
Y/N-Dar m-am plictisit sa stau toata ziua!
Jk-Dar nu esti singura.
Y/N-Nici nu sti ce se intampla acasa cand nu esti aici.
Ma uit la el si ii dau o privire gen 😑.
Jk-Ce se intampla??!!
Y/N-Nu iti spun!
Jk-Y/N, nu te juca cu focul.
Si incepe sa ma gadile.
Y/N-JUNG...HAHA...KOOK...HAHA...STAI!!
Jk-Spune-mi ce se intampla!
Y/N-BINEEEE!!!
Inceteaza sa ma gadile.
Y/N-Nimic.
Jk-Ce?
Y/N-Nu se intampla nimic cand tu nu esti acasa si de asta e mereu plictisitor .
Jk-Aisss!
Y/N-Vreau sa muncesc si eu!
Jk-Uite Y\N. Nu vreau sa muncesti si tu pentru ca compania la care lucrez.
Y/N-A lui Jin.
Jk-Exact. Are realtii cu o companie foarte mare.
Y/N-Si ce?
Jk-E compania parintiilor tai...
Y/N-Si ce?!
Jk-Nu vreau sa patesti ceva mai ales ca esti insarcinata.
Y/N-Ce crezi ca ar putea ei sa faca. Noi l-am gasit pe Jisung si toata lumea ne crede eroi.
Jk-Nu toata lumea...
Y/N-Doar pentru ca ei nu au mai vrut sa auda de mine asta nu inseamna ca le da dreptul sa faca ceva rau...sa imi faca ceva rau...
Jk-Nu stiu...orice poate sa le dea prin cap.
Y/N-Nici macar nu stiu ca sunt insarcinata sau ca ne-am casatorit.
Jk-Uite Y/N, vorbesc cu Jin si vad ce pot sa rezolv.
Y/N-YEYY!
Eram asa de incantata. De cand ne-am mutat a trebuit sa renunt la job-ul pe care il aveam.
In timp ce eu imi descarcam fericirea pe Jungkook, telefonul lui a sunat.
Jk-Baby stai!
Y/N-Cine e?
Jk-E Jin.
Y/N-Raspunde!
Jk-Da!
Jk-Da?
Jk-CE!! Vin imediat!!!
Jk-Stai linistit...nu o aduc...
Si il vad ca se ridica din pat, se schimba cat ai clipi si pleaca din camera fara sa isi ia macar la revedere...ciudat...