Crezi că viaţa se termină relativ bine? Că pur si simplu părăsești un corp si vei deveni o amintire? Crezi că tot ceea ce se spune despre o viata viitoare sau Univers este adevărat? Te duci cu gândul la propria ta moarte? La propria ta clipa in care te vezi stând cu bătăile inimi oprite încercând să asimilezi că esti mort deja, când tu erai mort de mult in tine? Ti se pare normal să plângi în fiecare seară pentru că nu poti să faci ceea ce e bine pentru tine, ci doar ce e bine pentru alti? Iti vine să tipi, să plângi, să lovesti, să sfasii tot de pe tine pentru a opri ceea ce toată lumea numeste" despresie" când de fapt e o durere inlauntrica, care te face să pierzi orice din tine? Cum te-ai simti stiind că în fiecare zi te doare mâna, din ce in ce mai tare, fără să-ti gaseasca un remediu? Cum te-ai simti stiind că posibilitatea ta de a rămâne în viata scade de la zi la zi, de la secundă la secundă?
Ăstia suntem noi, cei care ne suportăm durerea si o purtăm până când ne hotăram că nu mai putem, când corpul nostru spune" nu mă mai chinui, termină o dată pentru totdeauna asta". Credeti că e usor să porti o astfel de luptă zilnic? Credeti că noi ne plângem pentru asta? Credeti că suntem lasi, pentru că pur si simplu in final ne plângem că durerea asta te arde si te sfasie ca o fiară înfometata care nu are control? Si noi atunci suntem tot lasi! Pierzatori! Neputinciosi! De ce? De ce ne spuneti asta când în final strigăm după ajutor? De ce in loc să ne criticati nu ne ajutati să inlaturam această durere? De ce batjocoriti si întoarceti spatele la tot ce înseamnă ajutor si sprijin intr-o problemă? Pentru că sunteti LASI! Nu sunteti in stare să ajutati pe cineva, decât pe voi! Nu sunteti in stare să concluzionati un semnal de alarmă când vi se arată! Nu vreti să vedeti durerea umană? Atunci de ce urmăriti cu atâta amploare televiziunea, in special când se prezintă cazuri de crimă sau pedofilie? Pentru că atunci vă simtiti speciali! Vă simtiti capabili să criticati! Nu sunteti capabili de asa ceva, nimeni nu este capabil de asta!
Noi, cei care acum suferim vă facem să vedeti viata mai frumoasă decât o vedem noi! Vă facem să radeti, să zambiti, să vă simtiti bine in pielea voastră fără a fi judecati sau criticati, ca să ce? Să ne judecati voi? Să ne faceti să ne simtim un nimeni? Pentru asta? Atunci punem capăt la tot ce înseamnă atentie, la tot ce înseamnă legatura umana!
Asta am avut de spus!
