Spui că eşti viu, atunci când simţi soarele, simţi frumosul, simţi vântul si nu numai. Dar oare cum te simţi când esti mort? Te simţi mort atunci când nu poţi decide pentru tine, când nu poţi să spui ceva ca să încalce ceea ce societatea prevede sau chiar părintii tăi, să faci lucruri care ies din tipar, să te îmbraci "nefiresc" fata de restul..Niciodată nu te gândești că uneori lucrurile acestea banale, pot fi catalogate drept" ciudate" sau "iesite din comun", dar de ce? Pentru că societatea ne spune să ne exprimăm, să fim ceea ce suntem in interior, dar de fapt? De fapt dacă faci ceea ce iti spun te găsesti respingându-te, dacă nu "patezi" imaginea societătii, atunci esti o altă oaie albă-n turmă. Deci ce să faci? Cum să faci? Ce să spui? Cum să reactionezi?
Dragi persoane, dragi cititori, dragi suflete dragi, nu faceţi acest lucru cu copii vostri! Nu le impuneti ceea ce pot să decidă pentru ei si ce nu pot să decidă! Nu le taiati creativitatea si increderea in sine, libera exprimare doar ca să fie" sub papucul vostru", pentru că prin asta ii pierderi si nu numai pe ei, dar si sprijinul lor, si vă dati seama de ceea ce ati facut dar poate(si sigur) prea târziu! Nu le încălcaţi drepturile, nu ii certati, indrumatii! Nu ii loviti, mangaiatii!
Eu nu-mi aduc aminte de când a fost ultima oară când m-a mângâiat mama. Cu atat mai putin tata, de fapt cred că nu a facut-o niciodată, si stiţi de ce? Pentru că ei consideră că după ce treci un anumit prag al existentei, devi capabil pe propriile tale simţuri, pe propriile tale sentimente si decizii, dar dacă iei o decizie, atunci de ce să nu ti-o respecte? Asta e ceea ce a creat societatea din adultii cu copii, niste mașinării greu de convins, greu de uimit, greu de locuit cu ei si usor de locuit impotriva lor.
Viitor părinti, nu faceţi ceea ce parinţi voştri fac!
