Neo Culture Technology: (Vol. 1) My First And Last《D.YUN》

Chapter 5

《Rumi》

Baiatul lesina... Incep sa tremur... Din cauza mea... Din cauza mea a lesinat... A mea... Eu sunt de vina pentru starea lui... Eu l-am adus in pragul acesta... Eu... Exact ca bunica... Tot eu am adus-o spre moarte... Eu... Doar eu...

Eu:Este numai vina mea...

Incep sa plang si mai rau... Ma ridic de jos si plec... In fuga mea, am dat peste cineva... Imi aud numele strigat... Insa nu ma intorc... Nu trebuia sa vin aici... Nu trebuia sa plec... Nu trebuia sa exist...

《Yuta》

Fata incepe sa planga... Se ridica si pleaca... In graba se loveste de mine... Ma uit absent la ea... Iar din spatele meu... Vocea lui Chen se face auzita...

Chen:Yi Rumi!

Tipa dupa ea... Dar nu s-a intors...

Renjun:De ce se invinovateste?
Eu:Nu ma intereseaza asta Ren...
Renjun:Dar ce hyung?... Ea a spus ca din cauza ei Ten hyung este asa...
Taeyong:Nu stiu de ce... Dar am impresia ca... Aceasta fata... Va aparea mai des in viata noastra...
Mark:Te-ai indragostit?
Taeyong:Eu?
Eu:Nu hyung... King Kong...

Spun ironic... Fiindca m-am saturat de aceasta discutie...

Pe usa intra ca un fulger... Mama... Urmata de tata...

Mama:Ce s-a intamplat?
Eu:Eram in pauza de pranz la cantina... Eram linistiti... Asta pana ce in cantina intra o fata noua... Banuiesc ca a vrut sa se aseze langa colegii ei de departament... Insa toata acea masa a inceput sa o bata cu mancare si sa o jigneasca...
Jisung:Atunci hyung, s-a ridicat de la masa si a ajutat-o pe fata noua... Dar apoi toti au inceput sa vorbeasca urat la adresa lui hyung, si sa faca speculatii murdare la ceea ce a facut el in timpul in care a lipsit...
Mama:Of Ten, puiule...

Spune mangaindu-i fruntea... Desi mama ne iubeste pe toti in mod egal... Fata de Ten este altfel... Din cate spunea tata... Ten a fost mereu baietelul mamei... Noi intelegem... Pentru ca... Ten pentru noi, inseamna enorm... Este punctul nostru sensibil...

Tata:Nu trebuia sa il lasam sa vina...
Mama:Trebuie sa treaca peste... Trebuie sa infrunte amintirile... Chiar daca ele dor...
Eu:Cred ca ar trebui sa mergem intr-o vacanta... Dupa acel... Accident... Nu am mai fost in nicio vacanta cu totii...
Mama:Cred ca ar fi bine pentru toata lumea... In special pentru el...

Spune si se uita atenta la chipul lui... Ofteaza lung... Apoi scoate din geanta ei... O seringa... O seringa in care se afla pastilele pe care Ten le ia mereu cand i se face rau... Ii injecteaza usor continutul in mana, apoi ii maseaza usor zona... Se apleaca si il saruta scurt pe frunte...

Mama:Isi va reveni imediat... Incercati sa il tineti departe de acea galagie pana venim noi...
Eu:Stai linistita mama... Nu vom pleca din studio...
Mark:Avem antrenament la inot...
Eu:Poate doar acolo...
Mama:Bine dragii mei... Aveti grija... Ne vedem in 3 ore...
Renjun:Bine mama...

Se mai uita inca odata la chipul lui Ten... Apoi isi ia geanta si pleaca alaturi de tata...

Jisung:Hyung... Chiar poate trece peste?

Oftez... Si ma uit la Ten... Ce incepe usor usor sa isi revina...

Eu:Depinde doar de el... Daca el vrea... Atunci poate... Noi trebuie doar sa il sustinem...
Mark:Imi este dor de ea...

Se intristeaza brusc cand ii vede lacrimile uscate pe fata fina a lui Ten... Si mie imi lispeste Yana... Persoana cu care puteam vorbi orice in japoneza... Acum este doar un inger la care ma rog sa il pazeasca si sa aiba grija de Ten si sufletul lui...