Neo Culture Technology: (Vol. 1) My First And Last《D.YUN》

Chapter 18

《Author》

Sedinta foto a decurs bine... Toti au zambit... Si... Pe chipurile lor se putea citi fericirea... Pentru prima data de la acel accident... Pe chipul lui Ten se putea vedea o urma de fericire... Si pe chipul lui Rumi se citea fericirea... Se simtea dorita de catre o familie... Si pe chipul lui Christen a aparut un zambet cald si plin de speranta...

Insa toate acestea au disparut intr-o farctiune de secunda... Precum nisipul ce se scurge din clepsidra, asa si timpul se scurge pentru ei... Si nimeni nu poate opri decursul timpului si nici propriul destin...

《Mark》

Ten hyung a fost inaintea mea la ultima serie de fotografii... Acum urmez eu... Oftez usurat ca sunt ultimul si apoi putem pleca acasa... Ma doare capul de la atata schimbat de haine...

Ten hyung se apropie de mine si ma bate pe umar...

Ten:Mark... Esti ultimul... Sunt doar 5 poze... Nu iti face griji...
Eu:Sunt bine hyung...
Ten:Esti cam palid... Ce ai patit?
Eu:Ma doare capul de la atatea haine... Tu cum rezisti?

Hyung ofteaza si se uita trist in alta parte...

Ten:Eu mi-am petrecut 2 ani din viata aici... M-am obijnuit...
Eu:Nu am vrut sa...
Ten:Stai linistit...
X:Mark... Esti gata?
Eu:Vin acum...

Tip la domnul fotograf... Oftez scurt... Ultimele 5 poze... Voi fi bine... Apoi voi merge acasa... Si voi dormi...

Ma asez unde imi spune fotograful... Apoi incepe sa imi faca poze din toate unghiurile... In cele din urma ma pune sa ma uit atent la el...

Incep sa ma uit atent la el... Durerea de cap intensificandu-se... Incerc sa clipesc de mai multe ori... In speranta de a alunga durerea... Insa nu dispare... Durerea persista prea mult... Aud voci tipand... Dar nu tipa nimeni... In minte imi apare brusc o imagine cu Ten la volan, cu Yana in dreapta si eu la mijloc in spate... Radeam... Ten era atent la drum... Insa totul devine brusc alb... Tot... Aud doar un tipat... Totul in mintea mea se face negru... Imi pun mainile la urechi, poate nu voi mai auzi acel tipat... Incep sa ma panichez... Nu mai pot respira... Ma sufoc... Corpul meu... Nu mi-l simt...

《Author》

Corpul lui Mark se prabuseste sub privirile tuturor... In acel moment toata lumea ingheata... Christen incepand sa planga imediat... Fiul ei cel sensibil s-a parbusit sub privirea ei fara nici o explicatie...

Mama:Mark... Scumpule... Mark trezeste-te!

Ii ridica usor capul... Scuturandu-l in speranta de a-l trezi... Fara folos insa...

Mama:Wei suna la salvare...
Ten:Vor ajunge greu... Taeyong si Yuta urcati-l in masina tatei... Il ducem noi la spital...
Yuta:Mama calmeaza-te... Te rog...
Mama:Copilul meu... Mark... Ce ai patit scumpule?... Spune-mi!

Plange... Lacrimile ei cazand asemenea unei cascade pe chipul alb si parca lipsit de viata, al lui Mark...

Este greu pentru Christen... Mai ales situatia actuala... Stiind faptul ca o parte din memoria lui Mark s-a pierdut dupa acel accident... Acum... Dupa ce trupul lui s-a prabusit brusc, parca sagetat... Ii trezeste lui Christen diferite temeri... Cea mai mare... Faptul ca isi poate pierde copilul...

Ten:Mama te rog calmeaza-te... Mark o sa fie bine...
Tata:Chris... Nu mai plange... Te rog...
Mama:Mark... Daca moare...
Ten:MAMA GATA!... MARK O SA FIE BINE!

Ten ridica vocea la mama lui... Pentru prima data cand unul din baietii lor ridica vocea la mama lor... Insa Ten nu a facut-o cu rautate... Ci din cauza faptului ca nu a mai suportat sa isi vada mama asa... Distrusa... Nu a mai vazut-o asa de cand... Yana a murit...