Neo Culture Technology: (Vol. 1) My First And Last《D.YUN》

Chapter 11

《Author》

In cele din urma, somnul a acaparat sufletul lui Ten...

Zilele trec asemeni norilor pe cerul senin intr-o adiere suava a vantului... In zilele ce au trecut, Ten s-a comportat intr-o masura normala cu familia lui, insa la liceu, era acelasi Ten rece si trist... Rumi a plecat in Macao, transferandu-se pentru o luna la un liceu de arte de acolo... Eunah si Yuta au devenit prieteni buni... Iar Hana si prietenele ei si-au tinut gherutele acasa...

Halloween-ul... Sarbatoarea spiritelor... Se spune ca in ajunul Halloween-ului oamenii pot vorbi cu spiritele celor dragi...

Asa cum se obisnuieste in fiecare an... Christen si sotul ei, Wei, le pregatesc baietilor o farsa... Insa in acest an, cei doi vor ca totul sa fie diferit... Au apelat la Eunah pentru unele efecte, iar pentru altele ei au devenit personajele...

Eunah si-a dorit foarte mult sa participe si Rumi la aceasta zi magica... Insa Rumi nu a vrut sa deranjeze, asa ca a refuzat... Dar Christen a adus-o personal in Seul...

《Ten》

Azi ar fi trebuit sa fie o zi importanta pentru mine... Azi eu si Yana am fi facut 4 ani de relatie... Insa noi nu ne-am petrecut decat 2 ani de relatie... Ceilalti 2 am trait in agonie... Imi lipseste... Mai ales azi... Mai ales in fiecare zi... Desi am spus ca ii voi indeplini ultima dorinta... Imi este greu, imposibil... Si totusi posibil... Dar sunt prea slab ca sa ii pot indeplini dorinta... Incerc sa ma comport cat de normal pot si sa nu lasa sa se vada faptul ca inca sufar... Si ca defapt am suferit in tot acest timp...

In drum spre casa, m-am oprit la o cofetarie... Am luat cateva prajituri in forma de dovleac si unele in forma de liliac... Preferatele lui Chen... Apoi am trecut pe la florarie pentru a lua un buchet de orhidee... Pornesc spre casa, insa ma opresc la cimitir...

Ajung in fata pietrei de mormant, ce are atasata pe ea poza ei... Poza Yanei... Zambea si radia de fericire... Langa ea, sunt eu zambind... Poza a fost facuta cu doar o zi inainte ca ea sa devina o stea...

Eu:Ti-am promis de multe ori iubito ca am sa fiu tare, puternic... Insa m-am dovedit a fi doar un las, un om slab... Nu pot accepta realitatea... Realitatea din care din pacate tu nu mai faci parte... De ce sa traiesc aici... Printre straini, cand pot trai langa tine... Langa persoana ce o iubesc enorm... Toata lumea imi spune sa fiu puternic, dar nu pot... Fizic sunt puternic, dar psihicul ma doboara... Vreau sa fiu langa tine... Imi doresc atat de mult sa te strang in brate si sa te sarut, incat as face orice ca sa pot face aceste lucruri fie si pentru o secunda... Imi pare rau ca te-am dezamagit iar... Sunt doar o umbra in aceasta lume... Fara tine nu pot trai... Sper sa imi accepti dorinta de a fi langa tine, cu toate ca ti-am promis de atatea ori ca voi redeveni acel Ten din trecut... Nu pot... Nu mai am putere, si nici motive atat de puternice incat sa imi doresc asta...

Las pe mormantul ei buchetul de orhidei... Apoi sterg poza... Ii sarut imaginea... Si las lacrimile sa imi curga pe obraji...

Eu:Ar fi trebuit sa, sarbatorim azi, a patra noastra aniversare, dar la fel ca in trecut, o voi face singur... Stand in camera mea... Si dorindu-mi sa fiu langa tine... Te iubesc enorm, si sper sa ma ierti pentru toate datile cand am gresit, si sper sa fii fericita... Te iubesc Yana!

Cu greu ma despart de mormantul ei... Ma urc in masina... Si merg spre casa... In fata mea, pe trecere de pietoni zacea un mic catelus... Opresc masina, ma dau jos din ea si ma indrept spre acel catelus... Observ ca are piciorul lovit... Ma uit in jur insa nu vad pe nimeni... Il iau usor de jos si il infasor in hanoracul meu... Ma urc in masina si il pun pe scaunul din dreapta... Pornesc din nou masina si vreau sa il duc la un veterinar, dar imi amintesc ca azi, niciun veterinar nu este deschis... Asa ca decid sa il iau acasa...

Ajung acasa, parchez masina... Si intru in casa... In fata mea sarind imbracat in cangur un Chen hiperactiv...

Eu:Iar ai mancat dulciuri peste masura?
Chenle:Imi plac hyung, dar tu mi-ai adus prajiturelele in forma de liliac?
Eu:Sunt in masina, pe bancheta din spate...
Mark:De unde ai catelul?
Eu:L-am gasit abandonat pe trecerea de pietoni, vroiam sa il duc la un veterinar, dar nici unul nu este deschis azi...

In living vin si parintii mei urmati de ceilalti baieti, si Eunah... In spatele ei fiind Rumi... Catelul incepe sa se bucure cand o vede pe Rumi...

Eu:Poftim, cred ca deja te place catelul...

Spun si ii pun catelul in brate...

Eu:Ma duc in camera mea... Si nu mama, nu mananc...
Mama:Ten scumpule...
Eu:Nu imi este foame...
Yuta:Ten... S-a intamplat ceva?

Oftez si il privesc pentru cateva secunde... O lacrima mi se scurge pe obraz... Urmata apoi de mai multe... Oftez inca odata si merg in camera mea, unde incui usa... Fac un dus scurt apoi ma arunc in pat... Cine stie, poate adorm si nu ma m-ai trezesc...

《Yuta》

Ten pleaca in camera lui plangand... Oftez si ma asez pe canapea... Imi las capul in jos... Azi era aniversarea lui si a lui Yana...

Eu:Azi era aniversarea lor...
Tata:Din cauza asta se comporta asa?
Eu:Da... Judecand dupa fata si comportamentul lui, nu si-a revenit deloc in tot acest timp...
Mark:Ne-a mintit?
Eu:Nu a mintit, doar si-a interiorizat starea... S-a inchis in el... Iar ziua de azi ii vine si mai greu...
Mama:Sper sa nu faca ceva rau... Nu vreau sa il pierd... M-am chinuit foarte mult ca sa il pot avea... Iar acum sa il pierd?... Vreau sa stea langa mine, vreau ca toti sa stati langa mine... Nu vreau sa plecati de langa mine...

Spune si incepe sa planga... Este pentru prima data cand mama aduce in discutie greutatea cu care l-a obtinut pe Ten...

Nu cunosc povestea lui Ten, nu-mi cunosc nici propria poveste, insa cu totii stim ca am fost adoptati... Insa el nu stie, fiindca este o persoana sensibila, iar mama nu vrea sa il raneasca, mai ales acum, in starea in care se afla... Din cauza asta el este mai mult in centrul atentiei decat noi, fiindca este usor de ranit, iar la situatii extreme actioneaza extrem...

Eu:Cred ca ar trebui sa plecam...
Mama:Unde?
Eu:Oriunde... Ii v-a face bine sa plece din acest loc... Sa ne mutam, macar pana isi mai revine...
Renjun:Unde hyung? Aici am crescut... Ne parasim casa?
Eu:Ren... Chiar nu vreau sa il mai vad asa... Tu nu vezi ca nu vrea sa isi revina... Casa, orasul, liceu si tara asta ii amintesc de ea... Yana a fost totul pentru el... Iar el isi doreste sa fie langa ea... Daca mai stam mult aici, o sa il pierdem... Stiti cum actioneaza la nervi, la stres...
Mama:Yuta...
Eu:Imi pare rau ca am ridicat vocea, mama... Insa este prea mult, chiar si pentru mine...

Imi imbratisez mama, apoi ma duc in camera mea... Incui usa... Si ma pun in pat... La scurt timp adormind...

《Yuta》

Incerc sa adorm, dar nu pot... Ma ridic din pat, imi iau perna si ma indrept spre camera lui Ten, de obicei cand nu pot dormi ma duc sa dorm cu el... Bat la usa... Si imi deschide usa un Ten ciufulit...

Ten:Nu poti dormi?
Eu:Nu... Pot dormi cu tine?
Ten:Normal...

Se arunca in pat, isi i-a patura in brate, lasandu-mi jumatate de pat liber... Ma asez in pat, imediat adormind...

Pare ciudat sa vezi doi baieti, frati, dormind in acelasi pat, insa noi, pe langa faptul ca suntem frati, suntem si cei mai buni prieteni... Inca de mici imparteam jucariile, pachetelul la gradinita, echipamentele, uneori imi oferea patura lui preferata cand aveam cosmaruri... Suntem cei mai buni prieteni si nimeni si nimic nu poate interveni intre noi...

《Author》

Christen si Wei au renuntat la farsa lor pentru baieti, fiindca nu au dorit sa il raneasca pe Ten... Stiind cat de importanta este aceasta zi pentru el, au lasat totul balta... Acum, cu totii se odihnesc, urmand ca a doua zi sa planifice vacanta de Craciun, si cine stie, poate si mutarea intr-o alta tara...

🌟🌟🌟