Capitolul 2

41 3 1
                                    

- Ce e? S-a intamplat ceva?

- Nuu, nimic, doar ca…

Atunci intra profesoara, Vicky se pune jos si inainte sa mearga la locul lui, Bogdan ii spune:

- Imi spui dupa, ok?

Dupa 5 minute apare si Anita.

- Duna dimineata, domnisoara, ma scuzati de intarziere…

- Brown, nici nu a inceput bine scoala si deja te intorci la vechile moravuri? Ia loc, sa nu se mai intample!

Anita ia loc langa Vicky si isi scoate caietele.

- Ei, si? Ai vorbit cu Bogdan?

- Am vrut, mai-nainte, dar a venit profa…

- Si ce i-ai spus?

- Nimic concret, si-a dat seama ca vreau sa ii spun ceva si a zis ca vorbim mai tarziu.

In urmatoarele doua pause Bogdan a fost la fumat, asa ca Vicky nu a avut cand sa vorbeasca cu el, pana in pauza mare. Aceasta era afara pe coridor cu Anita si Alexandra si Bogdan vine la ele si o ia in brate pe Vicky.

- Ce faceti fetelor?

- Stam tu? 

- Stau si eu. Hai sa vorbim.

Bogdan o ia pe Vicky de mana si ies amandoi in curte sa se plimbe.

- S-a intamplat ceva? [Vicky

- Nu, dar tu ai spus azi dimineata ca vrei sa vorbim si pareai destul de serioasa…[Bogdan

- Aa, pai, voiam sa-ti spun ca…

Bogdan o priveste atent iar ea se pierde putin pe ganduri. El purta o pereche de blugi gri si un tricou negru, care se mula perfect pe abdomenul sau lucrat. Ochii sai caprui si patrunzatori o priveau atent.

- Uite, ceea ce vreau sa iti spun nu e deloc usor.

- Vicky, suntem cei mai buni prieteni, noi niciodata nu am avut secrete.

- Stiu…

Atunci el incepe sa rada si ii ridica mainile si o prinde de ambele, unindu-si degetele cu ale ei.

- Atunci spune, pur si simplu.

- Bine, fie… Cand te-am cunoscut nu aveam nici cea mai mica idee ca noi doi o sa fim atat de buni prieteni. Defapt, toata lumea stie cat ne-am evitat in clasa IX fara nici un motiv si nici macar nu pot sa-mi amintesc cum ne-am apropiat in clasa X atat de mult.

- Pentru ca prietenia e simpla, Vicks, nu se explica, pur si simplu s-a intamplat.

- Uite, cand ai spus mai-nainte ca noi doi nu avem secrete unul fata de celalalt… Eu am unul.

- Ei, si…. Care e? [Bogdan o privea atent, facand ochii mari.

Vicky ia o gura mare de aer, inchizand ochii si aplecandu-si capul, ridicandu-l mai apoi si privindu-l fix in ochi.

- Eu te plac, mai mult decat ca pe un prieten…

Bogdan o privea intens iar ea era deja foarte nelinistita.

- Te rog, spune ceva…

- Vicks… E, greu… Nu ma asteptam la asa ceva. Defapt, nu ma asteptam ca tu sa simti asta. M-am apropiat in clasa X de tine doar pentru faptul ca te placeam, dar dupa un timp mi-am dat seama ca putem avea o prietenie frumoasa…

- Deci sa inteleg ca tu nu simti la fel?

- Vicks, nu e asta… Doar ca nu ma asteptam la asa ceva, mai ales acum! Nu e ca nu simt la fel, esti cea mai minunata fata care exista, insa am nevoie de putin timp sa imi dau seama, ok?

Mana DestinuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum