Mana Destinului

Capitolul 6

Bogdan o saruta pe frunte iar Vicky se atarna de el, nevrand sa-i mai dea drumul. Chiar in acel moment, pe usa intra chiar Barbara, care auzise marea majoritate a conversatiei de afara.

- Buna Bogdan, nu ma asteptam sa te gasesc aici.

- Va cunoasteti?

- Vicky, te rog, Bogdan era, scuze, mereu uit, defapt este cel mai bun prieten al tau.

- Buna si dvs!...

- Si de ce nu te asteptai sa il vezi aici?

- Pentru ca i-am spus Anitei sa pastreze secretul,presupun ca de la ea sti.

- Da, a fost un accident. Ii spunea Alexandrei in curtea scolii si am auzit fara sa vreau. Bine, eu plec acum, ma bucur ca te-am vazut.

Bogdan o imbratiseaza iar Vicky il trage si ii spune:”Te rog, ajuta-ma sa imi amintesc de tine.” El iese afara, iar Barbara iese dupa el.

- Bogdan, un moment!

- Da?

- Sincera sa fiu, nu stiu ce joc ai decis sa joci atunci cand ai aflat de, cum sa-i spun, inabilitatea fiicei mele. Ai vazut-o, ai vazut cat e de vulnerabila, si sincer nu stiu care sunt planurile tale cu ea, insa iti spun ca am auzit toata conversatia voastra!

- Pai, eu…

- Uite, e lamentabil faptul ca familia ta si-a pierdut toata averea iar mama ta trebuie sa isi foloseasca doctoratul in strainatate, si e si mai lamentabil ca aproape nimeni dintre apropiatii vostri stiu si nici colegii vostri, si chiar nu stiu ce vrei sa faci.

- Cred ca ati inteles gresit.

- Dar nu stii ce am inteles defapt! Uite, e clar ca toata lumea stie despre…slabiciunea fiicei mele fata de tine si imi e foarte clar ca si tu stii, asa ca te rog sa nu cumva sa ii impuiezi capul fiicei mele cu prostii care nu sunt adevarate!

- Nu va faceti griji in privinta asta![spune Bogdan printre dinti

- Asa sa fie! A, si inca ceva. Sincer, niciodata nu mi-a placut prietenia voastra inceputa subit, mereu am crezut ca mai e ceva la mijloc si vad ca intuitia unei mame nu se insala niciodata!

Bogdan paraseste nervos spitalul si merge acasa, in timp ce Barbara incearca sa aiba o mica discutie cu Vicky ca de la “mama la fiica.”

*Acasa la Bogdan

Bogdan era un baiat foarte aratos, pe care orice fata si l-ar fi dorit langa ea. Un ten mai bronzat, ochii mari si patrunzatori negri, brate puternice si lucrate, un abdomen frumos, zambet siret, inalt si bine facut. Era fotbalist de multi ani si nu avea de gand sa renunte prea tarziu la ceea ce face. Acesta intra intr-o casa mare, insa nu prea luminata s nici prea mobilata. Cu aproape 6 luni in urma tatal lui Bogdan pierduse toata averea familiei, plus firmele, care au ajuns in faliment intr-un timp foarte scurt. De atunci, le mersese foarte rau, iar mama lui a mers in Germania sa practice meseria de psiholog, iar tatal sau trecea printr-o depresie care il aruncase in patima alcoolului.

Bogdan se simtea de cele mai multe ori singur in acea casa uriasa, goala si pustie. Era singurul lucru care le ramase dupa familent, si doar pentru ca era casa mamei lui Bogdan si nu voia sub nici o forma sa o vanda.

Bogdan se aseaza pe canapea si isi suna mama.

- Alo, dragul meu?

- Buna mami, ce faci?

- Buna, sunt chiar in pauza de masa acum, ce ma bucur ca m-ai sunat! S-a intamplat ceva?

- Sincer, da… Prietena mea Vicky a facut un accident de masina.