*Perspectiva autoriata
Dintr-o data, Victoria deschide larg ochii si trage o gura mare de aer in piept si se ridica in sezut. Asistenta care era cu ea se ridica de pe scaun.
- Domnisoara, v-ati trezit, ce bine, stati sa anunt medical.
Asistenta pleaca si se intoarce curand cu doctoral.
- Victoria, ce bine ca te-ai trezit. Lasa-ma sa te verific!
Doctorul ii verifica Victoriei semnele vitale si vede ca totul e in regula.
- Pari bine. Victoria, imi poti spune te rog ce zi e astazi?
Atunci Victoria se uita ciudat la doctor iar dupa aceea la asistenta.
- Tu esti Victoria? [spune aceasta aratand cu degetul spre asistenta
Medicul ii intoarce capul pentru a o privi in ochi.
- Nu stii cum ai ajuns aici? Nu stii ce s-a intamplat?
-Nuu… Dar presupun ca e un spital, nu?
- Exact de ce ma temeam, si-a pierdut memoria in urma impactului. [Doctorul catre asistenta
- Ce s-a intamplat?
Atunci in camera Victoriei dau buzna Barbara si Roberto.
- Doctore, n-am mai putut astepta afara, a trebuit sa stiu ce se intampla cu… Victoria, fiica mea, te-ai trezit!
Barbara o imbratiseaza puternic insa Victoria incearca sa o indeparteze.
- D-le si doamna Spencer, nu am niste vesti tocmai bune pentru voi…
- De ce? Fiica mea pare bine. [Roberto
- Pare, insa Victoria si-a pierdut memoria.
- Oameni buni, imi explica cineva cine e Victoria?
Barbara se apropie si o mangaie pe fiica sa pe mana.
- Draga mea, tu esti Victoria, nu-ti mai amintesti?
- Nu…nu-mi amintesc… Voi cine sunteti?
- Draga mea, noi suntem parintii tai…
- Nu, nu imi amintesc absolut nimic…
- Dar, draga mea…
Cu ochii in lacrimi Barbara se napusteste asupra fiicei sale si sa o traga de maini, iar aceasta se sperie.
-Victoria, trebuie sa iti amintesti, noi suntem parintii tai!
- Doamna, incetati, o speriati pe fiica dvs.
Victoria isi acopera fata cu mainile si continua sa rosteasca cuvintele “Vreau sa plece!”
Doctorul ii duce pe parintii Victoriei afara si le explica situatia.
- Nu trebuia sa dati buzna asa in rezerva fiicei dvs. Inainte sa intrati dvs tocmai incercam sa ii explic situatia, insa ati stricat totul! Nu ati reusit decat sa o speriati!
- Credeti-ne ca nu asta era intentia noastra!
- Stiu ca nu asta era intentia, insa asta a fost rezultatul. Macar astazi vreau sa o lasati in pace, pana cand vorbesc eu cu ea. Si daca vreti ca cineva s o ajute, trimiteti pe cineva de incredere care sa ii vorbeasca despre mici parti ale trecutului ei.
- Dar nimeni nu e mai potrivit decat mama sa! [Barbara
- Cred ca nu e momentul acum. Ati speriat-o si nu vrea sa va vada! Credeti-ma ca pentru ea e un soc mai mare decat pentru dvs. Trimiteti pe cineva calm, care se poate controla!
