Eram la ora de fizică. Încercam din răsputeri sa fiu atentă la explicațiile profului care preda cu viteza melcului. Puteam să jur că mai avea puțin și adormea. Boșorogul are 79 de ani si stă prost și cu vederea și cu auzul.
Eram pregătită să îmi las capul pe bancă și sa abandonez scrisul când îmi simt capul atins de ceva destul de ușor dar care a reușit să mă scoată din sărite : un afurisit de ghemotoc de hârtie.
Iau drăcovenia și încep să o desfac, iar când o citesc am putut simți cum inima mea a sărit o bătaie.
"Cine vrea ca Olivia să moară?" urmat de treizeci de semnături umplea foaia de hârtie.
Efectiv am cedat. Nu mai puteam face față. M-am strecurat sub bancă și am lăsat lacrimile să curgă. Nu puteam face nimic să opresc lacrimile. Deja era prea mult.
CITEȘTI
Nu mă judeca
Short StoryViața mea până în acel moment a fost o minciună. Fiecare zi la liceu, fiecare sărut a celui ce credeam că mă iubește, fiecare glumiță despre tocilara clasei,fiecare bârfă, fiecare compliment, fiecare petrecere, totul a fost o minciună, mă mințeam si...
