Am decis să merg la mormântul mamei azi. Nu am mai mers de mult. Am nevoie de ea.
Buchetul de crini abli e modul meu de a mă revanșa pentru absența mea nemotivată.
Am stat acolo ore întregi plângând și făcând rugăminți mamei să mă ajute pe de o parte și lui Dumnezeu să aibe grija de ea, pe de altă parte. A plâns și cerul împreună cu mine. Capul mă durea îngrozitor, dar o meritam. Îmi imaginez că fata ce e acum fericită, a trecut și ea prin așa ceva. Cum am putut să fiu atât de indiferentă? Cum de nu am văzut că făceam oamenii să sufere? Am fost o naivă.
CITEȘTI
Nu mă judeca
Short StoryViața mea până în acel moment a fost o minciună. Fiecare zi la liceu, fiecare sărut a celui ce credeam că mă iubește, fiecare glumiță despre tocilara clasei,fiecare bârfă, fiecare compliment, fiecare petrecere, totul a fost o minciună, mă mințeam si...
