Stăteam în spatele școlii sau, așa cum este cunoscut de elevi " Locul pentru fumat" savurând țigara proaspăt cumpărată cu aromă de ciocolată când sunt întreruptă de cineva ce-mi șoptește numele.
--Psst! Olivia!
--Octavian? Ce cauți aici? Credeam că nu fumezi.
--Asta credeam și eu despre tine. Eu nu fumez, căutam toaleta și m-am rătăcit.Hah, ce să vezi, eu am intrat acolo de mai multe ori decât aș fi vrut. Poate de asta mă urăsc atât de mult...
--Pe holul principal, prima ușă la stănga.
--Defapt, acum aș vrea să stau cu tine, să îți țin companie.
--Sigur. - îl văd uitându-se bizar la țigara din mâna mea - Ce? Vrei și tu?
--Nu, merci. Totuși , care este motivul pentru care fumezi?
--E o poveste lungă, poate o să ți-o spun într-o zi.
--Aș prefera să aflu povestea fără să te mai văd fumând. Îți aduci aminte de atunci când ai zis că îmi rămâi datoare pentru ca ti-am dat să copiezi? Acum e rândul să îmi întorci favoarea.
--Să nu îndrăznești!
--Oh ba da! Vrei să-mi dai te rog frumos țigara?
-- ....-- Haide Olivia, jucăm corect, nu?
--Oh bine! - spun și dau afurisita de țigară afurisitului din fața mea-
-- Mulțumesc frumos, mi-ar plăcea să nu te mai văd fumând de acum în colo astfel toate țigările vor avea aceeași soartă ca aceasta. - țigara ajunge la picioarele lui sfârșind călcată sub acestea -
--Pff... nu știi să te distrezi! - spun eu invocând o voce de copil-
--Poate. Ah, și Olivia..?
--Da?
--Dă-mi și pachetul de la spate, te rog.Afurisit de elev model! Cine se crede să îmi ia toate țigările? Inamicul distracției?
CITEȘTI
Nu mă judeca
Short StoryViața mea până în acel moment a fost o minciună. Fiecare zi la liceu, fiecare sărut a celui ce credeam că mă iubește, fiecare glumiță despre tocilara clasei,fiecare bârfă, fiecare compliment, fiecare petrecere, totul a fost o minciună, mă mințeam si...