Nu mă judeca

:-{

Mergeam pe hol liniștită, tocmai ieșisem de la ore. Căștile faceau parte din armura invizibila ce ma proteja de lumea exterioara. Nu voiam sa comunic cu nimeni, și oarecum dorința mi-a fost îndeplinită, până când m-am ciocnit de un stalp iar telefonul si căștile mi-au zburat, ajungând inevitabil pe jos.

-- Îmi pare atât de rău, lasă-mă să te ajut.

Se pare că nu mă ciocnisem de un stâlp. Ce noroc am. Până și când nu vreau, tot rănesc oamenii.
Îmi iau telefonul de pe jos, iar când îmi ridic privirea, o pereche de ochi căprui mă întâmpină.

--Greseala e a mea, îmi pare rău dacă te-am lovit.
--E în regulă, sunt Octavian.
--Olivia, încântată. Nu te-am mai văzut pe-aici.
--Asta pentru că sunt nou venit. M-am transferat din Toronto, Canada.
--Bun venit în Las Vegas, America și în liceul nostru de asemenea.
-- Mulțumesc, trebuie să plec acum, ne mai vedem.
-- Ah Octavian...?
--Da?
--Îmi dai înapoi căștile te rog?