Nu mă judeca

O:-)

Pe holul școlii văd doar așa-zișii îndrăgostiți care își " declară " dragostea care mai de care mai jegos. Ca si cum nu as mai putea trăi dacă nu îi văd sărutându-se chiar sub ochii mei. Dar pot trece asta cu vederea...

Te văd și pe tine  sărutându-te cu ea după care îi dai un buchet de trandafir si o cutie de bomboane. Erau bomboanele mele preferate. Cred că mi se face rău gândindu-mă la asta.

***

Nu m-am simțit niciodată atât de epuizată la finalul orelor. Toată ziua s-a vorbit doar despre dragoste, s-au trimis scrisori de dragoste 'anonime', profesorii au predat lectii pe tema dragostei, TOATE  fetele aveau cel putin câte un trandafir în mână, până și Octavian m-a bătut la cap pe tema asta...am obosit.

M-am dus în parcul de lângă școală pentru a-mi limpezi gândurile și nu m-am oprit din mers până nu am ajuns la lacul, numit ironic "Sfântul Valentin".
  M-am așezat pe bancă și am admirat priveliștea puțin neclară din cauza ceții specifice lunii februarie.

--Te distrezi?
--Octavian?! Ce mama naibii cauți aici?
--Vin aici tot timpul după școală. Tu ce faci aici?
--Aveam nevoie de o pauză de la toată nebunia asta cu Sfântul Valentin. Toată lumea a luat-o razna azi.
--Da, știu, dar totuși, ăsta e farmecul sărbătorii, nu? Iubirea plutește în aer.
--Cum zici tu.
--Am vrut să îți dau asta toată ziua, dar așteptam momentul potrivit. Cred că acum e timpul.

Îl văd scoțând din buzunar un ghem argintiu neregulat. Când începe să-l desfacă, realizez că e defapt un lănțișor - de modă veche ce-i drept ,dar cred că ăsta e farmecul lui, nu mai poți găsi așa ceva astăzi-

--A fost al bunicii mele, înăuntru are un amestec de mentă și busuioc, care ar trebui să te apere de rele. Ți-am văzut tăieturile, se vede că treci prin dureri mari , asta te-ar putea ajuta.

--Octavian, apreciez mult asta din partea ta. Ai venit de nicăieri și mi-ai îmbunătățit starea. Nu știu de ce nu ai plecat la fel ca ceilalți dar îți mulțumesc oricum. Banuiesc ca acum iti sunt iarasi datoare.

-- Nu ai de ce să îmi mulțumești. Apropo, spune-mi Octav, așa îmi spun prietenii apropiați.

--Și tu îmi poți spune Liv. Nu dau voie oricui să îmi spună așa.

Și astea fiind zise, îmi dau părul la o parte pentru ca Octav să îmi poată pune lănțișorul la gât. Restul zilei petrecând-o cu el, sau gândindu-mă la el. 

Băiatu ăsta îmi vrea doar binele.