Nu mă judeca

?!

După alte câteva zile în care nu am făcut nimic altceva decât să mă uit la filme vechi și să plâng, a venit si prima zi de școală de după vacanță.

De îndată ce calc în incinta liceului, simt că vreau să plec acasă. Parcă și aud o voce în cap care îmi spune că aici nu e locul meu, dar trag adânc aer în piept  și intru în clădirea ce mi-a mâncat deja doi ani din viață.

Pe măsură ce înaintez, pot citi diverse lucruri în privirile oamenilor. Ură? Invidie? Admirație? Compasiune? Scârbă? Nu-mi mai pasă.

--Heya Liv'! Ce mai faci? - spuse libidinosul liceului. Tipul ăsta se dă la oricine și are un tupeu mai jegos decât unghiile  sale.
--Scuze Charly, Liv' îmi spun doar prietenii apropriați.

Ce bine ar fi să și am așa ceva.

--Wow Olivia, îmi place noul tău look!
-- Merci Taylor.
--Păcat de față...
--Și mie îmi plac replicile tale, păcat că-s de pe net....

Continui să merg până ajung în clasă iar acolo dau ochii de tine. Erai cu iubita ta. Când intru în clasă amândoi vă uitați la mine și faceți ochii cât cepele. Zâmbesc cu conțul drept al gurii, iar voi vă întoarceți la ale voastre.
Când mă așez în bancă tipa tocmai pleca. Din fericire nu suntem din aceeași clasă. Astfel va întâlniti de obicei pe holuri, iar eu nu trebuie să o văd în fiecare zi.

--Salut  Liv', cum te simți? - spui tu afișând un zâmbet grijuliu dar atat de fals -
--Nu te preface că-ți pasă Lukas.