Eram într-o continuă grabă. Nu am auzit alarma așa că m-am trezit târziu și nu am avut timp decât să mă îmbrac, să-mi iau lucrurile și să dau buzna în mașină. Orice șofer de la Formula 1 ar fi fost gelos pe mine.
Cumva am ajuns la poarta școlii cu 5 minute înainte de începerea cursurilor.
Am început să alerg spre clasa mea sperând să nu mă întâlnesc cu niciun profesor pe holuri.
Dar fix când am ajuns la etajul dorit, un dobitoc mi-a pus piedică înainte să ajung la clasă.
Toți râdeau, nu știam ce să fac. Până când cineva mă apucă de mână și mă ridică.
Erai tu, în momentul ăla simțeam că mă înec cu propriul aer. Mi-ai zâmbit și m-ai condus în clasă.
--Din fericire ai ajuns la timp, băbăciunea nu a venit încă.
"Băbăciunea" era porecla dată de noi profei de mate care surprinzător dar azi a întârziat.
--Mulțumesc Lukas, spun când intru în clasă.
Toată lumea se uita la noi, inclusiv Octavian care avea o expresie ciudată, lipsită de emoție dar care a dispărut când m-am așezat lângă el în bancă.
--Frumoasa adormită a apărut? - spuse el încercând să mă bine dispună-
--Azi sunt doar "Adormita", am dormit până târziu și era cât pe ce să întârzii.
--Mă bucur să te văd printre noi totuși.
--Nu îți voi înțelege niciodată entuziasmul...
CITEȘTI
Nu mă judeca
Short StoryViața mea până în acel moment a fost o minciună. Fiecare zi la liceu, fiecare sărut a celui ce credeam că mă iubește, fiecare glumiță despre tocilara clasei,fiecare bârfă, fiecare compliment, fiecare petrecere, totul a fost o minciună, mă mințeam si...
