Fiecare persoana are o limita la absolut orice. Sau cel putin asa ar trebui sa stea treaba. El poate are o limita de zece shot uri, ea poate are o limita de zece greseli. Insa limita asta, care pare a fi foarte precis definita, poate fi oricand schimbata, ori de o persoana iubita, ori de neincredere, nu prea conteaza.
Sunt inconjurata de persoane cu etichete precum "cel mai bun prieten", "foarte bun prieten", "tovaras" etc., insa la sfarsitul zilei, realizez ca aproape toti isi iau eticheta de "amic". Am ajuns intr un punct in care m am pierdut. Din nou. Era de asteptat, insa nu m as fi asteptat sa mi se intample asta in conditiile in care viata mea e mai frumoasa decat m as fi asteptat. La sfarsitul zilei, intru in cada si stau si ma gandesc. Realizez anumite chestii pe care nu le as realiza in mod normal. Realizez ce as face eu pentru o anumita persoana. Ajung sa imi dau seama ca nu e acelasi lucru din punctul ei de vedere. Realizez ca erau perioade in care eram trezita noaptea de telefoane de la anumite persoane care imi cereau ajutorul, si le ajutam. Persoane pentru care acum parca nici nu mai exist. Sunt decat o piesa de puzzle intr un joc. Pe cat pare de importanta, pe atat este de inutila. Si pana la urma, interesul orcarei persoana este sa termine acel joc, cu acea piesa, insa doar atat.
Simt cum ma inec in minciuni. O persoana foarte importanta din viata mea mi a zis intr o zi ca desi eu sustin ca urasc minciuna, sunt una dintre cele mai mincinoase persoane pe care le cunoaste, si persoana pe care a observat ca o mint cel mai des sunt chiar eu. Intr un final am ajuns sa ii dau dreptate. Ma mint ca x nu a vrut sa zica ce a zis, ca y nu a vrut sa isi bata joc, chiar si ca z ma iubeste, chiar daca m a plesnit sau a tipat la mine.
In cea mai importanta zi a mea, cum asa o considera unii, ar trebui sa ma simt cel mai bine. In schimb, sunt inconjurata de persoane care se afla doar pe interes, persoane pe care am impresia ca nu le cunosc absolut deloc, care ma vorbesc pe la spate exact in ziua respectiva. Simt ca am orbit si pierd prieteni adevarati. Simt ca ma inec.
Am ajuns la limita. Ma inec.
CITEȘTI
Insemnarile unei fete pierdute
Teen FictionO lucrare scrisa pe parcursul a patru ani, ilustrand cat mai bine evolutia depresiei prin care am trecut. Am vrut sa explic ce este in mintea unei persoane diagnosticate cu aceasta boala, dar cel mai important, am vrut sa ofer o speranta celor care...
