In acest capitol, as vrea sa fac referire in special la minorii cu parinti divortati..parinti care au avut un divort urat, care au tras tot timpul de copiii lor, care i-au plimbat prin tribunale..va stiti voi. Stau si scriu in autogara, asteptand o fisa nenorocita care ma poate lasa sa ies din tara. Maine plec cu mama in strainatate, o excursie mama-fiica. Insa, ca de fiecare data, cineva trebuie sa fie si sa impiedice acest lucru. Este vorba de tata..tata..care niciodata nu este de acord sa plec..cred ca dorinta oricui care se afla in locul meu este sa faca dracu mai repede 18 ani..si nu sa plece de acasa, sa scape de parinti, sa bea sau sa stea toata noaptea afara, cu pretextul ca are 18 ani si face ce vrea..nu..eu imi doresc sa fac mai repede 18 ani ca sa pot pleca in strainatate fara vreo obligatie si serviciu fata de tata. Multa lume imi spune ca el este parintele meu si ca trebuie sa il iubesc si sa il accept asa cum este. De iubit il iubesc, dar a devenit mai mult o obisnuita sa spun ca il iubesc decat un sentiment. Niciodata nu am inteles de ce imi pune unele conditii daca vreau sa plec..de ce se opune, avand in vedere ca noi nu vorbim decat de doua trei ori pe luna. El nu contribuie la educatia mea, la alimentatie, sau pur si simplu la niste mofturi obisnuite ale unei adolescente..si imi e greu sa spun si sa accept ca sunt prieteni pe care ii cunosc de nici un an si care ma cunosc mai bine decat ma cunoaste al meu tata..cu timpul m-am obisnuit, insa, ca orice obisnuinta, nu trebuie neaparat sa iti placa.
Recomandare muzicala: pink-family portrait
CITEȘTI
Insemnarile unei fete pierdute
Novela JuvenilO lucrare scrisa pe parcursul a patru ani, ilustrand cat mai bine evolutia depresiei prin care am trecut. Am vrut sa explic ce este in mintea unei persoane diagnosticate cu aceasta boala, dar cel mai important, am vrut sa ofer o speranta celor care...
