Iubire Imposibila || F.F. V.M. ||

Capitolul 8- Simt ceva pentru ea!

La media e baiatul drăguț și politicos:))

Din capitolul anterior:

-Vlad, îmi pare rău că nu te-am crezut, mă poți ierta te rog? *spune Iris rușinată*

-Normal*spun și o i-au în brațe pentru câteva secunde*

-Vrei să recuperam întâlnirea de azi? *spune ea zâmbind*

-Da! *îi răspund eu*

-Așa bă! Bravo! *spun Paula și Cristi, fiecare de pe balconul lui, uitându-se la noi și râzând*

-Sunteți proști! Muriți! *spunem amândoi *

-Vai, Vlad trebuie să o anunț pe mama mea ca plec*spune ea*

-Păi atunci te astept aici*spun eu iar ea fuge în apartamentul său *

______________________________________

*Iris povestește*

Mă duc repede în bucătărie unde o găsesc pe mama mea gatind.

-Mami, pot să te intreb ceva?

-Sigur dragă mea!

-Îi știi pe baietii aceia din blocul de lângă?

-Cei cu canalul de YouTube?

-Da, aceeia.

-A, da îi știu.

-Păi unul din ei, Vlad, m-a invitat să ies cu el. Pot?

-Da! El a venit ieri la noi să îți ceară tema?

-Da.

-Păi este un băiat politicos și drăguț, du-te.

-Mersi mamă, paa.

După ce am vorbit cu mama mea, cobor scările și îl văd pe Vlad care mă aștepta pe bordură.

-Hei, eu sunt gata, mergem?

-Da, haide!

*Vlad povestește*

După ce ea pleacă, mă așez pe bordură, și îmi pun căștile în urechi. După aproximativ 10 minute o văd pe Iris cum coboară scarile, iar eu mă ascund după ușa. Ea iese pe ușa iar atunci eu mă furișez în spatele său și o iau pe sus:))

-Vlad! Tu vrei sa fac infart? *spune aceasta râzând*

-Nu, sigur că nu. Voiam doar să te sperii. *spun zâmbind*

Fețele noastre sunt foarte apropiate. Nu mai spune nimeni nici un cuvânt. Ea se înroșeste brusc și coboară din brațele mele. Apoi mergem amândoi pe plajă. Nisipul e fierbinte, chiar dacă suntem la începutul luni octombrie. Ne punem jos, la malul mării, cu picioarele în apă. Și privim cum soarele se pregătește pentru marea sa întâlnire cu marea.

-Și............ mai spune-mi chestii despre tine. Cum erai când erai mic? *mă întreabă ea zâmbitoare*

-Hmm, păi țin minte că acum un an mi-a povestit mama mea ca în prima zi de grădiniță am făcut pe mine, și am plâns mult. De fapt am plâns așa mult încât am adormit. *spun eu râzând*

- Eu când eram în clasa a doua mă supărasem pe Paula ca mi-a luat păpușa, așa că am lins-o și după am bătut-o pe Paula cu ea*spune în timp ca râde cu râsul său minunat și gingaș*

Mai povestim noi de una, de alta și se lasă liniștea. Apoi mirificul peisaj își face apariția în fața noastră. Apusul de soare e atât de minunat. Eu incerc să mă apropii subtil de ea, iar apoi observ ca și ea face asta. Fețele noastre ajung să stea la cațiva centimetri distanță. Buzele noastre sunt pregătite pentru ce va urma.

Și ce credeți?

Mai dă

Încă un pic:)

Totul e întrerupt de telefonul lui Vlad =)))) Era Cristi.

C. T.

Cristi: Alo bă ce faci?

Eu: Nimic fraiere, ce vrei?

Cristi: Păi voiam să îți spun că părinții noștri s-au dus până luni la Năvodari la bunici să vadă ce fac, și voiam să îți mai zic să îmi iei o înghețată când vi.

Eu: Nu meriți nici o înghețată, pa!

Cristi: Ce? Bă de ce?

Și îi închid.

C. T. Î

*Iris povestește*

Eram aproape să ne sarutăm. Mersi Cristi! *hmm, ești cam supărată ca nu te-a sărutat* spune inegalabila mea conștiință. Am avut liniște prea mult timp no? *vezi că știi? * Da, da, da, acum pleacă!

În timp ce Vlad vorbea la telefon mama mi-a dat un mesaj în care îmi spunea să vin acasă. Am așteptat să termine de vorbit ca apoi să îi spun că plec. După ce închide telefonul se întoarce zâmbind la mine.

- Vlad eu trebuie să merg acasă, vi și tu? *spun eu iar el se ridică de pe nisip*

-Da, haide! *spune el și plecam*

După ce ajungem în fața blocului în care stau, îi dau lui Vlad ub scurt pupic pe obraz și plec. Urc la mine în apartament și găsesc un bilet pe frigider:

Iris,scumpo,eu și tatăl tău am fost chemați de șeful meu la o întâlnire de afaceri. Vom veni maine seară. Ai grijă de tine! Paa.

Cu dragoste,
Mama

Șuper! Sunt singură acasă*ba nu, ești cu mine* Of, iar tu. Când o să scap vreodată de tine? *Răspuns final: Niciodată! Ba dum tss*No dacă tot suntem doar noi două, hai să ne uităm la seriale

*Cristi povestește*

Stau și eu liniștit pe Instagram în bucătărie, când dintr-o dată Spot începe să latre la ușă. Mă duc să o deschid și era Duțu. Mă uit la mâinile lui și văd că nu are nici o înghețată.

-Ce faci bă, unde îmi e inghetata? *îl întreb eu iar el intră puțin enervat în sufragerie*

-Mi-am uitat cheile și nu meriți inghetata! *spune el privindu-ma cu ură în ochi*

-Da ce am facut iar man?

-Mi-ai întrerupt sărutul, asta ai facut! Eram pe punctul de a mă sărută cu Iris, dar nu, că sunt minunatul Cristian*spune el*

-Și îți pare rău, no?

-Nu stiu, cred ca da.

-Am avut dreptate sau am avut dreptate? *spun eu râzând de frate-miu*

-Bă, da ai avut dreptate! De fiecare dată când îi ating pielea catifelată mă face să mă simt ca un copilas, de fiecare dată când îi privesc ochii mă face să simt că nimic nu mai contează! Aș sta ore în șir admirându-i frumusețea. O plac, dar de unde să știu că sentimentul e reciproc? *spune el privind în gol*

-Păi singura cale e să îi spui că o placi. Dacă sentimentul nu e reciproc, poate veți rămâne prieteni de plimbat câinii*îi spun eu iar el afișează un mic și amărât zambet*

Heiii toată lumeaa! Azi vă dau o ghicitoare: știți cine nu a mai postat nimic de o săptămână? Hă? Exact, ați ghicit! Eu! Vă rog să mă iertați dar am fost plecată, m-am apucat de un serial, dorm până la 1 după masă..... Știți și voi cum e în vacanță. Hmm, și acum ar fi frumos să vă promit că voi posta mai des, dar eu sunt un om foarte rău și nu vă promit pentru că știu că nu o voi face.
Capitolul următor o să apară când va fi gata, dar am nevoie să îmi spuneți dacă vreti să îi pun pe Iris ai Vlad împreună în capitolul următor.

Bye, vă pup, seară făină! ❤❤❤

1114 cuvinte