Iubire Imposibila || F.F. V.M. ||

Capitolul 11-Suntem urmăriți

Heeii! Ce faceți? Toate bune? No, ați văzut ce copertă fainoșag mi-am pus? Eh, păi pentru asta îi multumesc tare, tare mult copilei @AiaCuCoarne ❤❤
Șiiiii să știți că nu am postat pentru că nu s-au făcut cele 7 voturi. Eu m-am chinuit mult la capitolul anterior deci vă rog să îmi dați un vot 😇😇
No și acum le gău!

La media e cea care se va răzbuna.

Din capitolul anterior:

-Vlad eu ar trebui să plec înainte să vine părinții mei acasă. *îi spun încălțându-ma *

-Păi stai că vin cu tine! *spune el și face același lucru*

*Vlad povestește*

          După ce Iris mă ajută să strâng picnicul, pornim spre casă. În timp ce mergem, văd o brunetă ascunsă după niște șezloange suprapuse. Când mă vede, fuge. Aceea brunetă era.........
______________________________________

.. nimeni alta decât Iulia. Eu continui să merg alături de Iris. Oare ce făcea ea acolo? Sper că nu mă urmărea iar! Sau sper că nu a văzut picnicul pentru Iris! Dacă este așa atunci trebuie să avem grijă cu ea. Ar fi capabilă de orice pentru a fi cu mine, iar acum că sunt cu Iris sper să nu îi facă ceva!

-Ăm....... Vlad? Esti aici? *mă surprinde Iris*

-Da, doar mă gândeam... *spun eu inexpresiv*

-Păi am ajuns. Eu ar cam trebui să plec*spune ea stergândui-se zambetul de pe față*

-Păi stai să te conduc până la ușă*îi spun deachizându-i ușa de la bloc după ce aceasta introduce cheia*

-Multumesc tare mult pentru toată ziua asta! M-am simțit minunat cu tine, iubitule! *spune ea chicotind*

-Pentru nimic! Și eu m-am simțit bine cu noua mea iubițică! *spun și îi dau un pupic pe obraz*

-Păi la apartamentul acesta stau eu*spune ea arătând spre ușă*
Mersi că m-ai condus până acasă, a fost un gest drăguț, ca tine. *adaugă aceasta*

          Fără să mai ezit mă apropriu de ea și o sărut pasional. Are cele mai dulci și fine buze! Iris imi răspunde instant la sărut. Dintr-o dată, în timp ce ne sărutam, ușa se deschide brusc iar noi ne desprindem buzele. În tocul ușii stătea uimit tatăl lui Iris. Ups! Nu chiar așa voiam să îl cunosc!

-Ce Dumnezeu? Iris, ce faci? Și tu cine ești și de ce imi săruți fiica? Aveți  niște explicați de dat! Intrați. *spune tatăl ei vizibil speriat*

-Ămm, mamă, tată, el este Vlad, noul meu iubit! *spune Iris fericită*

-Awww! Ce frumos! Sper să vă țină copii! *spune mama sa,venind să ne i-a în brațe*

-Și vă înțelegeți bine? De cât timp vă cunoașteți? Băiatule, dacă imi rănești fetița în vre-un fel o pățești rău! M-ai înțeles?!

-Da, dar stați liniștit domnul Lupu, nu intenționez să fac așa ceva!

-Bine atunci haide în sufragerie să mai vorbim... *spune tatăl ei mergând în sufragerie*

-Îmi pare rău pentru asta Vlad! Tata este destul de protector*îmi spune Iris rușinată*

-Cred că s-a dus dracu o primă impresie bună! M-am cam făcut de căcat și sper să nu îți interzică să te vezi cu mine! Dar acum haide să o scot la capăt*

-Sii...... sunteți în aceeași clasă nu? *mă întreabă el poftindu-ma pe canapea*

-Da. *spun eu așezându-ma *