Invisible

cinci

Capitolul 5

Al cincilea motiv: ,,Te iubesc pentru că ești tu, nu te prefaci, nu te ascunzi, nu ești altcineva, ești pur și simplu un om atât de frumos și sincer!"

Au trecut câteva minute de când Channel a plecat de la masa noastră, iar de atunci, încă privesc în gol, gândindu-mă la ceea ce tocmai s-a petrecut. Încă nu-mi vine să cred că el mi-a luat apărarea în fața ei, când ei doi au fost împreună acum trei ani. Nici nu știu cum de a rezistat atâta timp în preajma ei. Dacă eram în locul lui, clar o părăseam pe loc și îi smulgeam și extensiile ale de doi lei.

— Mulțumesc, spun schițând un zâmbet, în timp ce-l privesc.

— Pentru ce-mi mulțumești? întrebă confuz, ducând o mână peste părul său de culoarea soarelui, făcând să arate și mai bine decât era.

— Fiindcă mi-ai luat apărarea în fața lui Channel.

— Poate vrei să spui 'papușa Barbie mergătoare', spune iar eu chicotesc, atunci când folosește apelativul meu pentru Channel. Oh, și nu-ți face griji. Unii prieteni trebuie să-și ia apărarea în fața celorlalți. Nu e corect să-i lăsăm să îndure unele situații, ce aparent nu pot să facă față.

— Dar eu îi pot face față lui Barbie.

— Știu că poți, dar uneori și tu ai nevoie de un pic de ajutor.

Aici cam are dreptate.

Iau o gură din ciocolata caldă, așezând mai bine hanoracul ce-l purtam. Habar nu am de ce mă îmbrac atât de gros, având în vedere că primăvara s-a terminat. Probabil de la vremea mohorâtă de afară, unde stă să plouă dacă nu mă înșel.

— Becca, vocea lui se aude în cele din urmă, făcandu-mă atentă către el. Pot să-ți cer un sfat?

— Sigur!

Trage adânc aer în piept, încercând să găsească cuvintele potrivite, apoi decide să răspundă.

— Uite, am cunoscut o fată de ceva timp și aș vrea să o invit la o întâlnire. Problema este că nu știu cum să o fac. Mă poți ajuta?

Asta este ceea ce cred eu? Nu pot să cred că și-a dat așa de repede seama. Serios, chiar nu mă așteptam. Dar trebuie să par normală, nu ca o nebună cu fluturași în stomac. Ciudat, fiindcă asta simt când sunt în preajma sa.

— Sigur că te pot ajuta, spun cu un zâmbet pe buze. Uite, cel mai bun și cel drăguț mod de a invita o fată în oraș este să îi spui acest lucru, urmat de un buchet de flori sau o cutie cu bomboane de ciocolată. Fetele iubesc ciocolată. Sau alt mod ar fi să o privești fix în ochi și să-i spui ceea ce simți pentru ea.

Îmi zâmbește prietenește, în timp ce privește în jur spre ceva. Nu pot să nu zâmbesc. Aștept această zi de când l-am cunoscut. Nu îmi vine să cred că vrea să trecem la următorul pas în 'relatia' noastră. Nu vreau să mai fiu prinsă în stagiul de friendzone. Urăsc lucrul ăsta, mai rău ca păsările. Serios, acum. Poate că sunt drăguțe și au penaj încântător, dar nu pot să să stau în preajma lor. Excepție făcând puișori, care sunt atât de drăguți.

— Oh, uite-o! spune iar eu îmi îndrept privirea spre o fată brunetă, îmbrăcată într-o rochie neagră.

Fir-ar!

Se ridică de la masă, lăsându-mă singură și tristă. Iar sunt blocată în friendzone. Observ cum se duce zâmbitor la acea fată, luându-i mâna într-a sa. Ăsta trebui să fie momentul meu. Trebuia.

Acum, singurul lucru care-l prefer, este să stau în pat cu o cutie de înghețată, uitându-mă la un reality show. De ce trebuie să fiu prinsă în această zonă?

În cele din urmă, mă ridic de pe scaun, îndreptându-mă cu pași repezi spre ieșire. Nu pot să mai stau aici.

— Rebecca, așteptă! vocea lui mă face să mă întorc.

Poate încă se va întâmpla.

— Mulțumesc pentru sfat. Am reușit să o invit pe Clarisa în oraș, spune oferindu-mi o îmbrățișare, care mă face să mă simt puțin mai bine.

— Oh, mă bucur pentru tine! încerc să schițez un zâmbet, cu toate că nu am o stare prea bună. Să vă distrați! și cu asta mă îndrept spre stația de metrou, plecând spre casă.

Clarissa ⬆

____________