șapte

44 11 13
                                    

Capitolul 7

Al șaptelea motiv: ,,Te iubesc pentru că mă iubești chiar și atunci când nu aș merita asta. Când nu sunt cea mai caldă persoană, ci dimpotrivă, sunt de neînțeles, iar tu te străduiești să mă înțelegi."

Au trecut mai bine de două ore de când mă aflu în acest mall, și pot spune că înnebunesc. Abbey mi-a spus că ce-l mai bun mod, este să plec, dar nu renunț eu așa pur și simplu. Nu, când în joc este persoana, pe care o iubesc cu adevărat. Acum chiar a sunat ca și cum aș fi interpretat o replică dintr-o telenovelă.

— Știi, cred că cel mai bine ar fi să petrecem o după amiază la shopping, nu ascunse după un ficus, îmi repetă Abbey încă o dată, dar încerc să nu-i dau atenție.

— Ssh! Poate ne aude, îi fac semn să nu mai vorbească, pentru a auzi mai bine discuția celor doi.

Se aflau la o masă mai retrasă, aproape de noi. Din fericire, stau față în față, ci nu unul lângă altul.Astfel, imi gaseam eu nasul, unde nu-mi fierbe oala.

Până acum au discutat lucruri neinteresante, precum sport, școală sau viața insectelor. Nu înțeleg, de ce ai vorbi despre așa ceva la o întâlnire? Stai, ei nu au așa ceva. Sunt doar doi prieteni, care au ieșit în oraș să vadă un film romantic. Atâta tot. Oh, dar pe cine păcălesc.

Vroiam să renunț, până când am rămas uimită. Băiatul de care-mi place are de gând să o sărute pe șatenă. Nu pot să văd asta.

— Rebecca, nici să nu te gândești! incearca Abbey, sa ma opreasca din crearea celei mai mari prostii.

Înainte de a mă apropia de masa celor doi, apuc o tavă cu nachos cu sos de guacamole, apoi mă indrept spre ei. Spre norocul meu, el nu este atent la ce se intampla in jur, fiind concentrat asupra satenei din fata lui.

Iau o gura sanatoasa de aer, iar in momentul cand cei doi decid sa se sarute, ii torn cu ambele brate tava de nachos, satenei in cap. Privesc pentru cateva secunde, cum tot sosul i se scurge pe umerii ei goi, iar cateva bucati de chipsuri raman in crestetul capului. Degeaba incerc sa fug, deoarece privirea lui, ma are deja in vizor. Imi musc buza de jos, incercand sa caut o solutie de scapare din 'mica' problema. Sau, ma rog, majora.

— Rebecca, de ce ai facut asta? ma intreaba inca privindu-ma serios, dar in acelasi timp uimit si dezamagit.

Urasc cand ma priveste asa.

— Trebuie sa plec, spun indepartandu-ma de masa celor doi, dar cu el pe urmele mele.

Incerc sa grabesc pasul, dar se apropie din ce in ce mai mult spre mine. Ma opresc in dreptul unui felinar, unde lumina este sumbra.

— Rebecca.

Ma rotesc pe varfuri, pana cand intampin acei ochi cristalinii de un albastru fermecator. Acei ochi, care ma pierd mereu in ei. Nu pot sa descriu concret in cuvinte acest sentiment. Dar pot spune că atunci când mă aflu în preajma lui, sunt o cu totul altă persoană. Sunt o altă Rebecca.

— Daca te deranjeaza ceva... incearca vorbește acesta, dar il intrerup, nu de cuvinte, ci de buzele mele, care navalesc asupra lui.

Sunt din nou surprinsa. Nu ma respinge, ci adanceste si mai mult sarutul, uitand pentru cateva secunde de ceea ce ne înconjoară. Dacă nu o fac acum, atunci nu mai am când.

— Acesta era motivul pentru care te-ai razbunat pe biata fata? intreba atunci cand momentul s-a terminat.

— Nu, neg eu, iar el imi arunca o privire serioasa. Bine. Am facut-o cu un scop. Stiu ca o sa para ciudat și foarte rapid ceea ce voi spune, dar te plac. Te plac din prima clipa, de cand am devenit cei mai buni prieteni. Și nu a fost, nu este, și nici nu va fi o glumă. Eu, într - adevărat, te iubesc. Poate că sunt uneori o scorpie incapabilă să respecte alegerile persoanelor apropiate, dar aceasta sunt eu. Iar, tu, dragul meu prieten, m-ai învățat să fiu o altă persoană. Una mai buna. Și din acest fapt, te iubesc.

— Si eu te plac, dar nu am stiut ca si tu vei simti acelasi lucru. Ma temeam ca ma vei refuza.

— De ce crezi ca as face asta?

— Pentru ca tu esti diferita, Rebecca. In toti acesti ani, nu am intalnit nicio fata cu un temperament ca al tau. Suntem diferiti, la fel ca laptele si mierea. Tu esti vestul, iar eu sunt estul. Dar stim ca un singur lucru care ne-a adus impreuna: iubirea sincera, imi marturiste, iar cateva lacrimi me se ivesc pe obrazul cald.

— Te iubesc! spun printre suspinete, luându-l pentru a doua oară în brațe.

— Si eu te iubesc, Becca!

InvisibleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum