Invisible

opt

Capitolul 8

Al optulea motiv: ,, Te iubesc pentru felul tău unic de a fi! Pentru că deși nu îți dai seama, zilnic găsesc în tine un lucru nou pe care vreau să-l cunosc și mai mult."

A trecut mai bine de o săptămână, de când mi-am împărtășit sentimentele față de băiatul pe care l-am iubit din totdeauna. Încă îmi amintesc cum, mii și mii de emoții, îmi străbăteau corpul, atunci când mă aflam în preajma sa. Cum micuții dinozauri se zvarcoleau în stomacul meu, comportându-ma ca o adolescentă îndrăgostită. Hm, cu toate că nu aș fi.

Suntem opuși. El este vestul, iar eu sunt estul. Doi adolescenți liberi și fără griji. Însă, destinul ne-a adus împreună. Fiindcă, cu toate că nu constatăm acest lucru, noi ne completăm reciproc. Suntem la fel ca doi frați.

— Este rândul tău, îmi spune acesta, în timp ce lasă jos o carte de joc, aflată în micul morman din mana sa.

Revenind la realitate, las să cadă pe masă ultima carte, ce tocmai o mai am.

— Macao, spun în timp ce zâmbesc victorioasă, aplaudând la fel ca un copil mic.

— Ba nu. Ai trișat, îmi spune, așezând cărțile înapoi în pachet.

— Nu am trișat. Doar că sunt mai bună la acest joc, spun în timp ce zâmbesc ștreangărește, precum un copilaș.

Uneori, copilul din mine iese la iveală. Cu toate că nu îmi este greu să recunosc acest lucru, și chiar îmi place să o spun, încă am un suflet de copil, iar asta nu se va schimba vreodată la mine.

— Și uite de asta, îmi place de tine, draga mea, Rebecca. Mereu ești cu zâmbetul pe buze și niciodată nu uiți cum să-ți petreci viața la maxim.

Cu toate că aș fi vrut să-l contrazic în privința la ceea ce tocmai a spus, nu pot. De ce? Fiindcă are dreptate. Chiar dacă am mai spus-o odată, nu mi-e teamă să recunosc acest lucru, ci anume, că ne cunoaștem, ne înțelegem și ne iubim la fel ca niște frații. Dar acum, mi-am dat seama că suntem mai mult decât frații. Și mă bucur că am întâlnit o asemenea persoană minunată în viața mea, fiindcă pe zi ce trece, găsesc în el un lucru nou pe care-l vreau să-l cunosc și mai mult.