Invisible

nouă

Capitolul 9

,,Te iubesc pentru că ai lăsa totul doar să-mi vezi chipul 5 minute! Că ai străbate km întregi ca să-mi fii în brațe și ai lupta oricât să știi că mi-e bine.''

Rebecca's pov

     Uneori, de când l-am întâlnit și până în prezent, am reușit să formăm o prietenie puternică. Astfel, această prietenie s-a transformat într-o pasiune. Și de la acest punct, am început să-mi pun câteva întrebări. Iar una dintre ele este următoarea: ce este iubirea? Știu că este o întrebare banală, dar niciodată nu am experientat sentimentele pe care ni le oferă. Dar am reușit să creez un răspuns la această întrebare, oarecum banală.

     Atunci cand iubesti in sufletul tau are loc o revolta, deoarece a cunoaste sufletul altcuiva inseamna, in primul rand, sa-l lasi sa ajunga la sufletul tau. Sa te deschizi, sa devii total vulnerabila, sa dai la o parte vesmantul protector si sa ramai goala...fara niciun artificiu. Si este riscant, ah...al naibii de riscant pentru ca nu stii niciodata ce se va putea intampla, ce va decide el sa faca dupa ce iti va cunoaste toate ascunzisurile si toate trairile. Iubirea nu apare niciodata unde, cand crezi si iti doresti tu. Ea se naste intr-un sarut, intr-un zambet, intr-o privire arzatoare, intr-o imbratisare plina de promisiuni...iar din acel moment, sufletul tau nu iti mai aparține.

     Așa a fost și la mine. Iubirea a răsărit dintr-o îmbrățișare, care mai apoi s-a schimbat cu un sărut. Și nu voi regreta niciodată acest lucru.

     Privesc spre casele albe ale vecinilor. Este o zi însorită de vară. De fapt, mereu este cald. Oftez, așezând coatele pe genunchi. Gândul deja îmi zburdă la chipul lui și aș da orice să îl revăd din nou. Chiar am devenit o adolescentă hormonală.

— Hei! aud o voce familiar, și din instinct îmi ridic privirea spre ea.

     Nu pot să cred. Chiar este aici. Dar de ce?

— Hei! îl salut, în timp ce schițez un zâmbet. De ce ești aici? Parcă aveai campionatul de fotbal.

     Se așeză lângă mine pe trepte.

— Da, aveam. Dar am renunțat. Mi-am dat seama că un campionat de fotbal nu este chiar așa de important pentru mine. Și, oricum, nici nu mă pasionează fotbalul.

— Dar atunci ce este important pentru tine?

— Tu.

     Și cu acestea fiind spuse, mă apropie de el și cu ajutorul brațului, oferindu-mi un sărut. Chiar nu mă așteptam la acest lucru.

— Te iubesc, Becca! spune încă ținându-mă în îmbrățișare.

— Și eu te iubesc!