Capitolul 15

3.6K 273 17
                                    

O privire în trecut

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

O privire în trecut


        Aerul din mașină devine mult prea închis, ceea ce mă face să ies cât pot de repede, trântind portiera în urma mea înainte de a începe să mă îndrept spre cabană. Shade. Numele lui real nici măcar nu e Kade. Dacă m-a mințit până și în privința asta, ce siguranță am că nu a făcut-o și când mi-a zis că nu el l-a omorât pe acel băiat? Dumnezeule! În ce m-am băgat?

        — Harlow!

        Iese din mașină, începând să alerge pentru a mă prinde din urmă. În ciuda faptului că măresc pasul spre cabană, reușește să mă oprească când îmi prinde brațul, obligându-mă să rămân pe loc.

        — Dă-mi drumul! îi cer, zbătându-mă să scap din strânsoarea sa.

        — Harlow, nu--

        — Kade, Shade, sau cum naiba te mai cheamă, îți jur că dacă nu-mi dai drumul în momentul ăsta, țip!

        O face, îmi eliberează brațul, dar se poziționează în fața mea, asigurându-se că nu intru în cabană.

        — Voiai să afli adevărul, Harlow, acum că sunt dispus să ți-l spun, nu vrei să mă asculți?

        Îmi ridic ochii spre cer, refuzând să-i întâlnesc privirea.

        Are dreptate.

        Voiam să aflu adevărul, vreau să aflu adevărul, dar faptul că m-a mințit până și în privința numelui său, mă face să fiu de-a dreptul furioasă. Nu pe el, pe mine. Chiar dacă nu în totalitate, i-am acordat încredere, am fost de acord să lucrăm împreună în ciuda faptului că, în ochii mei, nu reprezenta nimic altceva decât un criminal, iar el nu a putut nici măcar să-mi dezvăluie numele lui real?!

        — Vreau să-mi răspunzi la o singură întrebare, îi cer, coborându-mi din nou privirea asupra sa: tu l-ai omorât pe acel băiat?

        Își trece o mână prin păr, oftând.

        — Situația e mult mai complexă decât îți închipui în momentul de față, Harlow, dacă m-ai lăsa să--

        — Răspunde-mi! îl întrerup, încrucișându-mi brațele la piept. Ai făcut-o? Da sau nu?

        Liniște.

        Ezitarea s-a mă face să-i anticipez răspunsul. Pufnesc, scuturându-mi capul uimită înainte de a-l împinge în umăr pentru a putea intra în cabană. Mă strigă, dar nu mă urmează. Ajungând pe holul cabanei, mă rezem cu spatele de perete, lăsându-mă încet în jos înainte de a-mi îngropa fața în palmă.

        Acesta este motivul pentru care nu am putut să găsesc nimic despre el pe internet – Kade Brainerd nu există. Nu a existat niciodată. Nici măcar nu mă interesează care e motivul pentru care mi-a ascuns numele lui real, trebuia să mi-l spună. Îmi datora măcar atât, dacă nu chiar adevărul pe de-a întregul.

Până la sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum