Epilog

3.9K 240 50
                                    

Absolvirea

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Absolvirea



        Mirosul dezmierdat al florilor ce înconjoară curtea facultății îmi gâdilă nările. Privesc năucă în stânga și-n dreapta, unde colegii își flutură robele în încercarea de a obține poza perfectă pentru Instagram. Ziua absolvirii este poate cea mai așteptată din anul trei, dar nu pot să mă bucur de ea așa cum poate mi-aș fi dorit s-o fac – nu fără Faith.

        A fost condamnată la șase ani de închisoare cu executare, iar Lucas la patru. Pedepsele au fost minime, cel puțin având în vedere că au avut trei capete de acuzare. Pe lângă uciderea lui Callard, i-au îngropat cadavrul și au mușamalizat dispariția lui, apoi ne-au amenințat pe mine și Shade cu arma.

        Pedepse de fațadă, mi-a spus Shade când a aflat decizia judecătorului. 

        Într-un fel, are dreptate, dar nu pot fi total de partea lui. Faith îmi este prietenă. Mă rog, mi-a fost. În ultimele luni, nu am reușit să-mi adun curajul necesar pentru a o vizita la închisoare. Dar știu că nu vreau să-și petreacă toată tinerețea în spatele gratiilor.

        — Harlow! Harlow! vocea tatei mă trezește la realitate. 

        Îmbrăcat într-un costum pe care mama l-a forțat să-l poarte, aleargă spre mine cu aparatul de fotografiat la gât.

        Părinții mei nu au aflat despre implicarea mea în rezolvarea cazului, însă s-au informat în legătură cu moartea ce a avut loc în cadrul facultății – implicit, despre arestarea lui Faith și Lucas. 

        Din fericire, nu m-au pus să le povestesc ce știu despre asta. Bine, probabil și fiindcă nu aveau idee cât de mult a însemnat pentru mine. 

        — Harlow, haide, mama ta o va lua razna dacă nu face o poză cu tine lângă panoul de absolvire!

        — Nu e ca și cum va fi singura absolvire la care va veni, îi readuc aminte, urmându-l totuși spre locul indicat.

        Comitetul de organizare a pavat toată curtea cu baloane și confetti de cum am pășit peste pragul porților din fier. A fost un moment destul de drăguț, dar chiar sunt curioasă cine se va ocupa de curățenia acestui loc după ziua de azi.

        — În legătură cu asta, spune tata, pășind în sincron cu mine, ești sigură că vrei să urmezi academia? Nu te-am mai auzit vorbind despre asta până în urmă cu câteva luni.

        — Am luat deja decizia...

        — Și te sprijinim întru totul! Sper doar că nu vei ajunge să regreți, Harlow, pentru că--

        Tata continuă să vorbească, dar îmi pierde atenția când privirea îmi fuge asupra scenei. În fața acesteia, Shade dă mâna cu rectorul universității. Mă opresc din mers, clipind confuză când îi întâlnesc privirea bărbatului cu care nu m-am mai întâlnit de când cazul „Callard Voelkel" a fost oficial închis. 

Până la sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum