Capitolul 24

4.2K 380 50
                                    

Adevăratul vinovat

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Adevăratul vinovat


        Ultimele trei ore jumătate au fost un adevărat vârtej de evenimente. Cei patru oameni cazați în cabană au sfârșit sunând la administrație din cauza „penei de curent" imediat ce s-au întors de la cafenea, așa că recepționera și-a făcut apariția împreună cu un electrician. Nu a durat decât câteva minute până ca electricianul să-și dea seama care era problema. Din fericire, a ajuns la concluzia că doar a sărit o siguranță.

        Shade chiar trebuie să mă învețe toate scamatoriile astea de mușamalizare.

        Dacă la început eram sceptică în ceea ce privește locul în care se îndreaptă Lucas și Faith, acum sunt la fel de sigură precum Shade că vin încoace. Locația lor de pe harta virtuală nu poate să greșească. Plus de asta, Faith a încercat să mă sune de zeci de ori, însă Shade mi-a cerut să nu-i răspund nici măcar mesajelor.

        Nu știu dacă Lucas a implicat-o în... asta, sau dacă prietena mea e doar îngrijorată și a decis să vină aici pentru a se asigura că nu am mințit-o când i-am spus că sunt bine, dar sper, Doamne, sper că e vorba de cea de-a doua variantă!

        Shade e pe veranda cabanei și vorbește cu cineva la telefon. Nu l-am întrebat pe cine sună, dar judecând după tonalitatea sa gravă de dinainte de a ieși afară, trebuie să fie vorba de un coleg de muncă.

        Știu că ar trebui să fac ce mi-a cerut – adică să aștept cuminte pe canapea până el își termină conversația –, dar nu am stare. Mă plimb în stânga și-n dreapta cu telefonul în mână, citind și recitind mesajele de la Faith. Nimic incriminatoriu, vrea doar să știe dacă „Kade" m-a obligat să fac ceva, dacă sunt bine și dacă ar trebui să sune la poliție. Am nevoie de toată forța de care dispun pentru a nu-i răspunde.

        Când o observ pe recepționeră începând să-și strângă lucrurile, mă opresc în mijlocul încăperii. Vrea să plece. Probabil Shade nu are de gând să-i vorbească până nu află ceva concret, dar eu nu sunt Shade. Mă apropii de ea cu pași repezi, făcând-o să tresară când îmi așez coatele pe tejgheaua din fața ei.

        — Domnișoară, îmi spune zâmbitoare, vă pot ajuta cu ceva?

        — În data de doi și trei august 2017 erau cazați aici un grup de studenți de la facultatea de psihologie. Unul dintre ei a dispărut, ce s-a întâmplat?

        Femeia se străduiește să-și păstreze zâmbetul pe buze, dar agitația ce ia naștere în interiorul ei e mai mult decât evidentă.

        — Domnișoară, chiar nu știu ce vreți să--

        — Vă rog! o implor, fixându-mi privirea într-a ei. Băiatul care a dispărut era fratele iubitului-- bărbatului cu care am venit, mă corectez rapid, deoarece chiar mi s-a acrit de toată sceneta asta.

Până la sfârșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum