Volumul I: Până la sfârșit
Volumul II: Încearcă să supraviețuiești
Trecutul? O greșeală. Prezentul? O luptă continuă cu propria persoană. Viitorul? O incertitudine.
Studentă în anul trei la psihologie, Harlow nu a crezut că viața ei poate lua o înto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dacă aș putea să-i spun...
Agitația din compania aceasta este constantă, în ciuda orei destul de târzii. Sunt nevoită să ocolesc câțiva angajați și să mă strecor în lift, cu alte șapte persoane, pentru a reuși să ajung la biroul lui Shade. Nici nu mai bat la ușă, căci sunt atât de nerăbdătoare să împărtășesc cu el ceea ce am aflat astăzi, încât am ținut morțiș să vin în companie, la el, și nu să-l sun.
— Trebuie să vor--
Încerc să spun de cum pășesc peste pragul ușii, oprindu-mă însă când privirea îmi poposește asupra fetei din capătul apus al biroului lui Shade. Picior peste picior, fata pe care am întâlnit-o în prima zi în care am pășit în companie, în lift, își menține zâmbetul pe buze chiar și când îmi sesizează prezența.
Shade stă rezemat de spătarul scaunului său, ținând în mână un dosar din care abia acum, când îmi aude vocea, își ridică ochii. Surprinderea de pe fața sa este evidentă.
— Domnișoară Werner! se repezește să se ridice de pe scaun. Ce faceți aici?
Fata își aruncă ochii peste cap, aranjându-și rochia când se ridică în picioare.
— Vă rog, începe să spună, stupefiată parcă de vorbele lui Shade, formalitățile false nu sunt necesare. Cu toții știm că sunteți împreună!
Shade își închide ochii, părând că se abține din a-i spune ceva.
Ok, cine se crede tipa?
— Harlow! îmi întind mâna spre ea, încercând să-mi afișez cel mai inocent zâmbet pe care îmi este cu putință să-l falsific. Nu cred că am avut încă plăcerea de a ne cunoaște, deși sunt sigură că te-am mai văzut prin companie.
— Bineînțeles că m-ai văzut, se repezește să-mi răspundă când, lipsită de orice gram de politețe, mă lasă cu mâna în aer și se îndreaptă spre ușă. Spre deosebire de alții, eu chiar sunt implicată în proiectul la care m-am înscris și nu vin doar când îmi arde.
— Știi că eu nu sunt înscrisă la acest proi--
— La revedere, domnule Brainerd! mă întrerupe brutal, ieșind pe hol înainte ca măcar să apuc să-mi termin ideea.
— ...ectul lui Kade, îmi termin fraza când ușa se închide în urma ei.
Mă întorc iritată spre Shade, încrucișându-mi brațele la piept.
— Ea e conștientă că e forțată să fie aici, nu?
Shade își scutură mâna prin aer, ieșind din spatele biroului său.
