I need you || Yoonmin

7

JungKook pov.
"Yaaa!!! Cine naiba sunteti?? Unde naiba sunt!! Ce vreti să-mi faceti ?? Daca Jimin si Jin hyung afla sunteti morți!!"tip eu speriat....

"Ho ma! Suntem niste colegi de scoala...esti la noi acasă...doar te-am ajutat si da...stim ca daca Jimin si Jin afla suntem morți!!"răspunse unul din ei
"Exact ! Acum așeaza-te! Nu iți face bine stresul!!"spune altul si imi face semn sa ma pun pe canapea
"Nu sunteti pedofili sau violatori, nu?"intreb eu in timp ce ma merg pe canapea
"Normal ca nu! Crezi ca daca eram violatori pedofili mai ne era noua frica de ce o sa ne faca Jimin si Jin???"intreba de data asta unul roșcat
"Ia stai putin!! Da' eu te stiu!! Tu...spun in timp ce arat spre cel mai scund dintre ei..tu esti baiatul care s-a ciocnit de Jimin si de care vorbeste într-una ca boul si ca o moara hodorogita!"dupa ce spun asta imi pun in repede mana la gura...dandu-mi seama ca Jimin hyung o sa ma omoare
"Ce-ai zis? Cine ce face??"întreba aceata uimit
"Off!! Uite...te cheama Yoongi, nu?"intreb eu iar el aproba
"Pai...Jimin...pe care sunt suta la mie sigur ca il cunosti..." *n-am de gand să-i spun ca Jimin il vede dragut...prea dragut...ew...*
"Da! Il cunosc! Si ce vrei sa spui cu 'vorbeste într-una de tine ca o moara hodorogita'?? Intreba Yoongi
"Ha? Aaa..Nimic! Las-o balta!"spun eu repede
"Jeon JungKook spune acum!"spune el suparat
"Hehe....Ya uite cat e ceasul! Eu trebuie sa plec!! V-am pupat!! Bye!!"spun si fug la usa dupa care ies
Dupa vreo 10 minute ajung in parc...ma plimbam plictisit pe acolo pana cand simt cum cineva ma trage de încheietura si ma întoarce cu fata la el. Era...era acel baiat dragu-....adica colegul lui Jimin...hehe...oricum..Ya stai putin! Ce vrea el de la mine??
"*tuse*...Cu ce te pot ajuta??"il intreb eu plictisit pe acel baiat minuna- adica...agh...uitați!
"De ce ai reaparut in viata mea?? Dupa ce m-ai facut sa sufăr mai ai tupeul sa te întorci?? ma intreba el frustrat
"Nu sti- STAI!! CEEE??? Ce-am facut?? "Il intreb eu complet suprins
"De ce te-ai intors in viata mea?? Nu puteai sa ramai acolo unde erai?? De ce a trebuit sa vii si sa ma schimbi din nou?? ma intreba el cu lacrimi in ochi
*ok....ce puii mei se intampla?? Cum adica l-am schimbat?? Si mai important....DE CE PUII MEI MA DOARE INIMA CAND IL VAD CA MAI ARE PUTIN SI IZBUCNEȘTE IN PLÂNS!!!! Ce am ?? Si doi... DE UNDE NAIBA IL CUNOSC ??? O-ok...asta e ciudat* imi spun eu in gand
"Off...uite...hai sa ne așezăm pe o canapea si sa vorbim!!" Spun eu si il trag dupa mine si ne azem pe canapea
"In primul rand...te numești Taehyung asa-i??"il intreb eu
"D-da!! Jimin ți-a spus nu?"spune el printre suspine
"Daca nu el cine altcineva??"spun eu zâmbind
"Oricum...la ce te referi cu "de ce ai revenit si m-ai schimbat din nou!" Il intreb eu
"Tu chiar nu ma mai recunosti asa-i??"ma intreba el plângând
"Ar trebui?"il întreb eu confuz
"Numele Taehyung nu iți spune nimic?"
"Pai...stiu multi Taehyung!"
"Dar...tu țineai doar la un Taehyung cand erai mic! La acel Kim Taehyung"spune le trist
"Asa e- STAI! Tu de unde stii ca aveam un prieten pe nume Taehyung cand eram mic??"il intreb eu complet surprins
"Esti culmea! Nu pot sa cred ca nu ma mai recunosti!! Atat am însemnat eu pentru tine?? Dupa ce ai plecat...mai uitat asa usor??"ma intreba el suparat si trist
"Nu-ți amintești de mine? Lasa ma sa te ajut să-ți amintești! Cand aveam 13 ani.....veneam de la magazin si mi-am cumparat o punga mare cu dulciuri si nu puteam sa le duc...ma opream din 5 in 5 minute....si deodată era sa cad si tu m-ai prins...si mai ajutat sa duc punga aia mare acasă...si de atunci am inceput sa vorbim si asa ne-am imprietenit..."spune el putin zâmbind trist
"TU ESTI?? Tu esti acel Taehyung?? Prietenul meu cel mai cel mai bun ??"intreb eu complet uimit
"Da! Ți-ai amintit...ma bucur! "
"Oh..Doamne!! Cat timp a trecut!! Te-ai schimbat asa mult!! Acum esti mai frumos ca inainte!!"spun eu vesel dar dupa imi acopăr repede gura
"Hehe... Mersi....si tu esti mai frumos...chiar te-ai schimbat mult! Ai mai crescut!"spune le zâmbind
"Tae...chiar imi pare rau pentru tot ce ți-am facut! Nu am vrut sa te rănesc niciodata! Si nu, nu te-am uitat! Mereu sunam la tine acasă si o întrebam pe mama sau tatal tau daca esti bine, daca mananci cum trebuie sau daca iti faci temele! Ma bucuram cand imi răspundeau afirmativ si cand imi spuneau ca tu te gandesti într-una la mine! Si eu ma gandeam la tine!"
"S-serios?"
"Da tontule!"spun si il iau in brate
"Auzi...inainte sa pleci ai spus ca vrei sa imi spui ceva..dar o vei face cand ne vom regăsi! Acum suntem din nou amandoi! Imi spui ce voiai sa imi spui!"ma intreba el cu speranța in ochi
"Nu stiu! Tae nu vreau sa stric relatia asta frumoasa de prietenie!"spun eu cu capul plecat
"Cum adica? Nu! Spune-mi! Nu o sa ma supar!"
"Promiți?"il intreb eu in timp ce imi ridic calul pentru al vedea
"Bine....Tae eu te i-iubesc!"spun cu capul un jos
"Stiu ca ma iubesti! Si eu te iubesc!Doar suntem cei mai buni prieteni!"spune el si imi ciufulește parul
"Exact asta e problema!!"spun eu suparat si ma ridic in picioare, urmat de el
"Care? JungKook la ce te referi?"ma intreba el confunz
"Tae...stiu ca ma iubesti dar nu ma iubesti in asa fel cum o fac eu?"
"P-poftim?"spune el confuz
"Pana sa plec iti ziceam mereu ca te iubesc ca pe un frate! Dar de la un timp începusem sa ma emoționez, sa ma rușinez si si aveam într-una fluturași in stomac si mai rau....inima imi batea cu 100 la ora, cand ma atingeai, cand imi zâmbeai...mereu! Am întrebat-o pe mama si ea a spus ca m-am indragostit de tine! Prima data nu am crezut dar dupa totul mi s-a confirmat! Aveam mereu tendința sa te sărut dar niciodata nu am făcut-o! Am plecat nu numai pentru ca trebuia dar trebuia să-mi dau seama de sentimentele mele! Ma durea mereu cand ma gandeam la tine!"spun plângând
"J-JungKook! Nu credeam ca simti asta !"

Doar atat!! Capitol nou!! Pwp!! 😘😘💗💗
P.S.: scuzați greselile gramaticale