I need you || Yoonmin

26

Jimin pov.
Stau in pat si întorc vorbele lui Yoongi hyung pe toate părțile.

Cum adica?

Noi eram impreuna? STAI! Eu sunt gay? Wtf? Nu are cum!

Pff...uite cum m-a bagat el in ceata.

Am fost trezit din gândurile mele de sunetul telefonului.

•Convorbire telefonică•
"Alo?"raspund eu la telefon
"Jimin? Sunt eu, Jay!"il aud pe fratele meu
"Aaaaaa!!! Jay hyuuuung!!! Ce faaaaaci??"il intreb eu super fericit. Chiar imi era dor de el.
"Bine, tu?"întreaba el razand de comportametul meu copilăros
"Hmm...mbine..."spun cu jumatate de gura
"Sigur?"intreba Jay
"Dap..."spun
"Hmm...o sa ma prefac ca te cred. Oricum..vrei sa mergem sa mâncam undeva? Asa, ca in vremurile vechi?"intreaba, veselia citindu-i-se in glas
"Daaaaaa!!!"tip eu, făcând piruete in casa
Acesta începuse sa rada.
"Atunci...ne vedem acolo?"intreaba razand
"Da hyung! Paaaa!"spun eu
"Byeee!!"spune si el

Bun, bun, bun..ce sa fac eu pana atunci? Mai sunt cam -se uita la ceas- trei ore...Blah

Cum nu aveam nimic de facut, m-am bagat in pat si am luat laptop-ul de pe noptiera, începând sa caut un film bun.

Dupa 30 de minute pierdute in căutarea unui film, pana la urma am gasit: Jumanji

Am ras atat de mult pe parcursul filmului încât aveam impresia ca o sa ma sufoc. (A/N: Vi-l recomand. 🙈Si eu am murit de ras 😂😂😂)

M-am uitat la ceas si am văzut ca mai aveam aproximativ o ora sa fiu gata si eu nici macar nu m-am dat jos din pat.

Am dat pătura jos, si am zburat din pat.

Am intrat in baie si mi-am facut un dus care m-a împrospătat.

Dupa ce am iesit din dus -dupa ce era sa alunec si sa raman fara dinti- m-am îndreaptat spre chiuveta si mi-am facut veșnica rutina.

Am decis sa ma imbrac cu ceva lejer, asa ca asa arat: un tricou alb simplu, o pereche de blugi negri tăiați, o jacheta din piele si adidașii mei roșii.

Dupa ce m-am uitat in oglinda -mândru de apariție- mi-am luat cheile de la camera, m-am dat cu parfum, am luat portofelul si telefonul, am zbughit-o pe usa neuitând sa o încui.

~in local~

Eram la masa si asteptam sa vina Jay hyung. Si eu care credeam ca o sa intarzii. Ce nepunctu-

"Scuze de intârziere."ma întrerupe o voce

Imi ridic capul si il vad in fata mea pe Jay hyung care isi trăgea răsuflarea.

"Tu ai masina si totusi esti obosit?"il intreb razand
"Haha. Daca vrei sa sti, parcarea nu este asa de aproape de local, asa ca scutește-ma."scoate el limba si se așeza la masa
"Bine, scuze..."spun razand si ridicând mainile in semn de predare
"O...k...ce sa comandam? Mor de foame!"spune Jay lingandu-si buzele in timp ce se uita in meniu

Dupa ce am mai vorbit a sosit si mâncarea.

"Cum mai esti cu iubirea? Hoseok ceva ceva?"intreb eu, Jay înecându-se cu ramenul
"C-ce zici?"intreaba acesta band suc imediat
"Ha! Te-ai înroșit! Iti place de el, nu?"il intreb
"Nu"Răspunde el simplu
"Stai cum?!"il intreb trântind paharul pe masa
"Ce e?"intreba el confuz
"Tu vorbesti serios? Adica..tie chiar nu iti place de el?"intreb surprins si confuz
"Nu, nu imi place de el. Tin sa iti amintesc ca eu am prieten."spune el bând o gura din suc (A/N: Pariez ca ma înjurați)
"La naiba..."murmur
"Ai spus ceva?"
"Ce? Nu."spun repede
"Chiar...cum se face ca iti amintești de Hoseok?"ma întreaba Jay curios
"Mi-a povestit mama si Yoongi hyung
mai mult despre ei si mna...am reținut."spun ridicând din umeri
"Ah..tu chiar nu iti mai amintesti nimic de ei?"ma intreba putin trist
"Nu...dar imi apar flash-uri din trecut si din cauza asta am migrene tot mai des."spun si Jay imediat face ochii mari
"Ce iti apărea?"ma intreaba rapid acesta
"Hmm...prima data cand mi s-a intamplat asta am avut amintiri decand ne-am mutat in Seoul, apoi cum l-am cunoscut pe JungKook, apoi pe Jin hyung. Dupa am avut ceva viziune cu unul Taehyung. Stiu ca e unul din prietenii noștri."spun gânditor

Cateva minute Jay hyung nu a spus nimic, ci doar se uita in gol.

"Aloo?? Hyung?"intreb trecându-mi mana prin fata ochilor săi

Acesta a tresărit, si dupa s-a facut din nou atent la mine.

"Deci (A/N: fara deci) spui ca începi sa iti amintesti cate ceva? Din cate se pare, creierul tau iti da amintirile in ordine crescătoare. De cand erai mic pana la momentul accidentului."spune Jay serios
"Hmm...da...cam asa e."raspund si eu

~Acasa~

Sunt in fata ușii camerei mele, căutând cheile in buzunar.

Dupa ce le-am gasit, am descuiat dar am vazut ca era descuiat.

Mi-am dat o palma peste fata la propui, fiindcă nu m-am gândit sa încerc sa deschid usa. Pana la urma nu sunt singur in camera.

Cand am intrat am crezut ca o sa mor....

~Va urma~

Imi cer scuze pentru absenta. 😔

Chiar nu am avut timp. 😶Am avut foarte multe de pregatit pentru la scoala fiindcă saptamana s-au încheiat mediile si mna..😶😅😭

Sper sa va placa capitolul si cartea. 🙈❤️

Va multumesc pentru susținere. 🙈😅😻💜💜

Va puuuup!!! 😘😘😘😘