I need you || Yoonmin

20

Yoongi pov.
Au trecut 3 luni si Jimin inca nu s-a trezit. Doctorul a spus ca daca nu se va trezi in maxim doua săptămîni il vor deconecta de la aparte.

Jimin e puternic. Trebuie sa isi revină.

In tot acest timp am stat numai cu el. Nu il pot lasa singur. La liceul ma descurcam la fel de bine. Mergeam dimineata la scoala, doar ca, cand terminam orele, nu ma duceam in dormitor ci veneam aici, la Jimin.

Cat timp stateam cu Jimin eu invatam pentru scoala.

Părinții lui Jimin sunt tot mai triști iar noua ne-a pierit cheful de a mai iesi undeva.

"Jimin....stii...imi este dor de tine..."ii spun frecandu-i mana
"Stiu ca nu o sa imi raspunzi dar te rog revino-ti. Doctorul a spus ca te va deconecta de la aparate in maxim doua săptămâni. Te rog fa-te bine."ii spun cu lacrimi in ochi

Niciodata nu am plans pentru cineva dar Jimin face parte din inima mea. Pana la urma, el e prima mea iubire.

"Jimin...sa te trezești, da? Trebuie sa iti mărturisesc ceva si o sa vrea raspunsul tau."ii spun luându-l in brate

"Yoongi hyung eu zic sa te duci acasă."il aud pe Hoseok
"Nu. Nu il las singur."ii spun uitându-ma urat la ei

De ce zic "ei"? Ei bine..el de la un timp isi petrece tot mai mult timp cu fratele lui Jimin, Jay.

Uneori ma gandesc daca nu e ceva intre ei. Totusi..Jay e un pic cam mare pentru Hoseok. Adica serios...Hoseok are 18 iar Jay 24. Un pic cam mare~

-Revenind-

"Macar du-te si mananca sau jur ca te bat."imi spune Hoseok nervos
"Daca Jimin nu mananca, eu de ce sa o fac?"il intreb eu serios
"Tu...tu...esti incredibil. Hyung suna-l te rog pe Jin si chema-l aici!"ii spune Hoseok lui Jay hyung in timp ce Hoseok venea înspre mine
"Daca vede Jin hyung in ce hal ai slăbit sa stii ca esti mort."spune el serios
"Hoseok, de ce nu te duci tu sa mananci?"il intreb plictist de aceasta discutie
"Pentru ca...fata de tine, eu am grija de mine. Pe toti ne doare ca Jimin e in starea asta, dar amintește-ti ca lui Jimin nu i-ar placea sa ne vada asa."imi spune el serios

Nu i-am raspuns. Cred ca are dreptate. Ar trebui sa am grija si de mine...

Dupa un sfert de ora in care nimeni nu a zis nimic, usa s-a deschis ca o tornada, făcându-ne sa tresărim surprinși.

"Yoongi! In secunda doi isi miști fundu afara din spital si mergi sa mananci cu mine sau ma jur ca o sa te îndop chiar eu! Acum!"spune Jin nervos, eu ridicându-ma numaidecât in picioare
"Mbine.."murmur eu
"Asa! Hai! Si voi -arata spre Hoseok si Jay- stati cu ochii pe Jimin si ne anuntați daca apare vreo schimbare!"spune serios si iese pe usa, eu urmându-l

Hoseok pov.
Dupa plecarea celor doi am ramas doar cu Jay hyung. Mbine...si cu Jimin care e prezent doar fizic momentan.

"Si...vrei sa mâncam si noi ceva?"ma intreba Jay hyung curios
"Nu stiu hyung...nu putem sa il lasam pe Jimin singur..."ii spun oftând
"Nu o să-l lasam singur. O sa ma duc eu sa cumpăr ceva pentru amandoi iar tu rămâi aici. Ce zici?"ma intreba el ridicându-se de pe canapea, venind in fata mea
"Hmm...bine. Dar sa iei ceva bun de mancat."ii spun serios dupa zâmbindu-i
"Da sa traiti!"spune el ridicându-se drept in picioare si ducându-și mana la frunte ca in armata

Eu am inceput sa rad cand l-am vazut.

Dupa ce a plecat si Jay stateam plictist pe telefon.

A/N: pregătiți-vă

Deodată aud aparatele scoțând sunete ciudate.

Ma uit repede la patul pe care era asezat Jimin si il vad cum incepe sa tremure.

Am fugit repede dupa un doctor. Cand am ajuns cu doctorul acesta l-au stabilizat.

Cat timp doctorul ii stabiliza pe Jimin eu i-am sunat pe toti si le-am spus sa vina repede la spital.

Ma uit la Jimin si il vad ca și-a deschis ochii. O Doamne! Nu pot sa cred!!!

Am sărit repede de pe locul meu si am fugit la el si l-am luat in brate.

Acest nu mi-a raspuns la îmbrățișare.

In secunda doi au intrat toti val-vârtej pe usa.

Cand l-au vazut pe Jimin analizând încăperea au inceput sa plângă, mai ales Yoongi care a căzut jos din cauza socului.

"Sa știti ca este o minune ca s-a trezit. Acum mai trebuie sa ii facem niste controale si dupa il mai tinem cateva zile sub observatie."spune doctorul, începând sa il consulte pe Jimin

Dupa ce doctorul a terminat cu consultarea lui Jimin, acesta sa retras intr-o parte a camerei.

Părinții lui Jimin s-au dus la el plângând si la îmbrățișat.

"Cat ne bucurăm ca ți-ai revenit fiule"ii spune tatal acestuia plângând
"Am crezut ca o sa te pierdem."ii spune si mama acestuia plângând
"Imi pare rau eomma, appa. Nu am vrut sa va îngrijorez."le spune Jimin cu lacrimi in ochi
"E bine ca acum ți-ai revenit."spune mama acestuia

S-a dus si Jay sa il i-a in brate si la fel, stăteau îmbrățișați si plângeau.

Yoongi pov.

Inca nu imi venea sa cred ca Jimin și-a revenit.

Iti multumesc Doamne!

Dupa ce s-a desprins din îmbrățișarea fratelui sau, Jimin s-a uitat confuz la noi.

Ce s-a intamplat?

"Eomma, ei cine sunt?"intreba Jimin confuz

Atunci mi-a picat cerul in cap. Jimin nu isi mai amintea de noi.

"P-poftim? Nu iti recunosti prietenii?"intreba mama lui surprinsă si trista
"Sunt prieten cu ei? Serios?"intreba Jimin surprins

Cuvintele lui erau ca niste cuțite care au ajuns in sufletul nostru.

~Va urma~

A/N: si uitați si noul capitol. 😁
Imi pare rau cu nu am mai postat aceste doua zile. 😔😳

Oricum..m-am revanșat cu acest capitol de o mie si ceva de cuvinte. 😅🤗💞

Sper sa va placa noul capitol. 🤗

Si lucrurile, din cate vedeți, incep sa se complice. 😱🙈Chiar sunt curioasa ce o sa iasa.😳😁🙈

Sa imi lăsați parerea voastră in comentarii. 😅😇

P.S: sa stiti ca nici unul dintre capitolele postate de mine nu sunt editate din punct de vedere al gramaticii.

P.P.S: le-am schimbat vârstele.
Mi-am dat seama ca pe unii dintre ei i-am facut prea mari pentru liceu. Am corectat in capitolul unul.
Daca nu aveti chef sa dati la capitolul unul vi le scriu acum:

1. Jimin- 17
2. Taehyung- 17
3. JungKook-16
4. Yoongi- 19
5. Namjoon-18
6. Hoseok-18
7. Seokjin-18

Va pupacesc! 😘😘😘😘😘