Toti visam la imposibil

Capitolul 5

    #Dupa 1 luna

    Am intrat in depresie. Inca de cand cu coma, am intrat in depresie. E prima oara. Nici cand ma batea mama, nici cand ma abuza tata nu am intrat. Am intrat acum din cauza unui idiot. Am ajuns sa nu mai mananc, sa plang in continuu, sa ma tai pe vene, stau numai pe intuneric. Baie nu am mai facut. Arat ca dracu. Ochii umflati de la atata plans. Doar din cauza lui. Ceea ce ma uimeste este ca, din ziua in care l-am dat afara din camera cu forta, cand a venit beat la mine, nu mi-a mai facut nici o vizita. Nici macar Stephanie. Stai.. Nu ma uimeste.. Ma bucura. Aveam nevoie de liniste. Liniste ca sa imi pot pune gandurile in rand. Si am luat o decizie. Diseara ma duc pe acoperis. Am nevoie de aer. Sa astept sa adoarma toata lumea.

     Dupa o luuuunga asteptare, in sfarsit s-a lasat liniste in casa. Mi-am luat un cardigan pe mine si am urcat pe acoperis in liniste, sa nu trezesc lumea. Cerul era intunecat. Doar luna si stelele dadeau putina lumina cat sa faca privelistea de milioane. M-am intins pe acoperis, cu mainile sub cap si priveam linistita spre vazduh. Nici pana acum nu am inteles de ce am o viata ca asta. Am facut ceva rau in viata anterioara de am primit atata rau? Ce am facut sa merit asta? Am fost cat de respectuasa am putut, am ajutat lumea chiar daca nu am primit in schimb, am tacut chiar daca simteam impulsul de a tipa, am facut tot ce mi s-a spus. Nici macar nu m-am dus la politie sa imi denunt parintii. Nu inteleg.. Dar.. Parca nici nu vreau sa inteleg. Imi este frica de raspuns.. Totmereu mi-a fost.. Inca ma gandesc daca sa ma omor sau sa mai traiesc.. Daca ma omor, fac un pacat. Nimeni nu trebuie sa iti ia viata, nici macar tu insuti. Doar Dumnezeu are puterea asta. Daca traiesc, o sa traiesc intr-un cosmar toata viata.. Doamne, ce fac? Da-mi o salvare.. Te rog..

     Nici nu mi-am dat seama cand Matthias (a.k.a. idiotul lumii) s-a asezat langa mine tacut. Mi-am intors fata la el. Il studiam, de parca ar fii prima oara cand il vad. Pana la urma mi-am facut curaj sa il intreb:

   E- Ce vrei?
   M- Nimic. Aici vin seara de seara. Nu e vina mea ca ai aparut si tu aici.
   E- Pff.. Ce noroc pe mine.. (Sunt plina de sarcasm..)
   M- Trebuie sa iti dau o veste.. Nu am vrut sa ii spun lui Stephanie sa iti transmita ea. Am vrut sa o fac personal. Si am asteptat momentul potrivit.. Cred ca asta e momentul..
   E- Spui o data? Sau mai oftezi de multe ori? Zici ca iti taie cineva capul de nu spui.
   M- Maine, vine un baiat. Acel baiat vrea sa te intalneasca, sa te cunoasca. Mi-a zis ca vrea sa te ia la el. La ora 8 este aici. Te rog, pana la ora aia, pregateste-te. Vezi ca ti-am lasat ceva pe pat. Spune in timp ce eu ma ridic sa plec in camera.

   Nu mai zic nimic. Plec direct. Ce rost mai are sa mai zic ceva? Oricum nu m-ar asculta. Deja m-am obisnuit cu ideea de a fii vanduta. Ar fii a doua oara. Doar ca de data asta vreau sa stiu si eu pretul. Nici nu mi-am dat seama cand am intrat in camera. Am dat cutia de pe pat la o parte si m-am intins. Poate reusesc sa dorm si eu cateva ore. Greu.. Fiarte greu.. Cred ca m-am foit vreo ora in pat. Ba pe o parte, ba pe alta.. In sfarsit adorm si eu..

    Ma trezesc cu dureri de cap grave. Ma duc la geam si dau jaluzelele deoparte. O lumina insuportabila ma orbeste. Doamne, cat o fii ceasul? Ma duc cu frica la ceasul de pe noptiera si observ ca e ora 4 dupa-amiaza. Damn.. Asa mult am dormit?? Intru in baie pentru un dus lung si bine-meritat. Cand simt apa fierbinte pe mine, tresar pentru o clipa pana ma obisnuiesc putin. Imi spal parul de doua ori cu samponul cu miros de lapte si miere, apoi il dau cu balsam. Era nevoie, avand in vedere ca nu am mai facut si eu un dus de.. Dumnezeu mai stie cand.. Dupa ce imi clatesc parul si imi spal si corpul, ma decid sa ies din baie. Infasurata doar cu un prosop in jurul corpului, intru in camera, unde se afla Stephanie. Alta bataie de cap. Nu o bag in seama si imi pun un halat negru in jurul corpului. Se pare ca nici ea nu a scos vreun cuvant. Doar mi-a lasat o tava cu mancare pe pat si a iesit. Doamne, multumesc!! Vad cutia de care mi-a spus Matthias aseara chiar langa tava. Are si un biletel. Pai se putea?

     "Nu ma stii inca, nici eu nu te stiu. Nu iti stiu prea bine stilul, dar sper sa iti placa. E cam singura rochie care mi s-a parut potrivita pentru tine. Poart-o la intalnirea noastra. M-ai face fericit.

                      Semnat: Ethan."

    Am trait sa citesc si asta. Am deschis cutia si am gasit o rochie rosie, lunga pana in pamant, cu manecile lungi si cu un decolteu frumusel in spate. Dragut.. Nu pot sa zic ca nu imi place. Chiar o sa o port. Dupa cateva minute bune de hlizat la rochie, ma uit la ceas si vad ca este ora 6 jumate. Eu zic ca este momentul sa ma pregatesc. Imi usuc parul, dupa il indrept. Arata mai lung drept. Si mai frumos. Imi pun un machiaj nici prea simplu, nici prea impopotonat. Vad ca este deja 8 fara 15 minute, e timpul sa ma imbrac. Iau rochia de pe pat si o imbrac. Mi-am ales niste tocuri negre, simple si nu prea mari. M-am dat cu cateva pufuri de parfum si pot sa spun ca sunt pregatita. Vad ca mai sunt 3 minute pana la ora 8. Asa ca ma decid sa cobor. Am inaintat pe hol pana la scari. M-am oprit pentru o secunda, am respirat adanc si am inceput sa cobor treptele. La capatul treptelor ma astepta Matthias, Stephanie si Ethan. Dragut.. Are parul castaniu, ochii verzi in combinatie cu albastru, corpul bine format. Este imbracat intr-un costum negru cu un papion albastru inchis. Interesanta alegere. Imi fortez un zambet cand ajung la baza scarilor.

    Et- Wow.. Arati...

To be continue....

    Stop!!! Incep sa nu mai am idei.. O avea logica capitolul asta? Sau e o porcarie? Voi decideti.. Kisses!!